Am ajuns in Bucuresti ieri pe la 17.30, iar de azi dimineata sunt la birou. E ciudat, pentru ca firma e cam pustie. Lumea si-a luat vacanta saptamana asta. De obicei imi luam si eu, dar anul asta n-am avut motive, nu m-a tentat sa plec nicaieri. Plus ca am de lucru. Trebuie sa fac un manual pana lunea viitoare.
Ieri, in tren, am remarcat foarte multa lume cu laptop si m-am ofticat ca nu am si eu unul. N-am mai mers de multa vreme cu Intercity si am observat ca acum exista prize pentru alimentare cu curent electric si masute. Lumea se uita la filme, iar eu ma plictiseam, pentru ca nu reuseam nici macar radio sa ascult. Abia cand am ajuns la Buzau a inceput sa se prinda Radio 21. Deci adaugam pe lista de cumparaturi o jucarie de ascultat muzica. Si un laptop A, si o masina :)))
Acasa nu am facut mare lucru. M-am odihnit putin, mi-am vizitat o prietena, m-am uitat la TV. Nu stiu cand a trecut weekendul. Am mancat destul de putin. Ai mei sunt la regim (tata e in recuperare dupa operatie), asa ca meniul a fost unul usor. Noi nu mancam miel, asa ca am facut o friptura de porc pentru mine si una de pui pentru parinti. Am papat si niste cozonac, dar nu exagerat de mult. Ma uitam zilele astea la stiri si vedeam cum a ajuns lumea la spital pe motiv de exagerare culinara. Ok, sunt de acord sa fie masa imbelsugata de sarbatoare, dar nu cred ca e cazul sa mananci intr-o zi cat intr-o saptamana. Mai ales daca stii ca ai probleme cu stomacul sau cu fierea. Da’ ce-mi bat eu capul, fiecare o face pe pielea lui. Chiar si eu am mancat niste prajituri in plus (ai mei sunt diabetici, cineva trebuia sa se sacrifice si sa pape prajitura, nu? ). In schimb, nu am baut deloc alcool.
Bun, deci au trecut si sarbatorile astea. Cel putin pentru mine. Acum ne concentram pe munca.
Sper ca ati avut sarbatori linistite si ca nu va doare burtica de la prea multa papa
Sper ca sunteti bine, alaturi de cine vreti voi, ca ati ciocnit un ou rosu si ati papat o felie de cozonac.
La mine e vremea destul de urata, e innorat si bate vantul, asa ca nu prea imi vine sa ies la plimbare. Drept pentru care voi sta in casa si ma voi odihni. Maine ma intorc la Bucuresti. V-am pupat!
Am ajuns azi pe la 12.30 la Braila dupa un drum destul de plicticos si greoi, cu multe camioane care mergeau cu 20 la ora. Noroc cu vremea superba de afara. Mi-am mai clatit si eu ochii cu o iarba verde, un cer albastru, vaci si cai, pe alocuri oameni …
Acasa toate bune si frumoase, mama tocmai a facut drob si prajitura. Miroase in casa super bine, mi-e pofta de mor, dar am zis sa tin post azi. Am mancat doar niste cartofi fierti cu masline si ridichi.
Acum ma pregatesc sa ies prin oras, sa ma duc sa-mi vad nepoata si sa beau un suc cu frate-miu. Voi care pe unde sunteti zilele astea?
Anyway, sper sa petreceti bine, sa va odihniti, sa mancati bunataturi si, in general, sa stati mai putin la calculator
Am primit un ceas de mana, cadou din partea colegilor de munca. De obicei se da acest gen de cadou cand te pensionezi. O fi vreun apropo subtil? Evident ca la 5 minute dupa aia toata lumea ma intreba cat e ceasu’. Inclusiv pe messenger. Mesaje din 10 in 10 minute “auzi, nu-mi zici si mie cat e ceasu?”. N-am mai purtat ceas la mana de vreun an si ceva (de cand s-a stricat precedentul), asa ca nu prea mai sunt obisnuita. Tot la telefon ma uit cand vreau sa stiu cat e ora
S-a ales praful din “organizarea” mea pentru aseara. Cam toata lumea a avut treaba. Asa ca am luat frumos de manuta pe “my best friend” si ne-am infundat intr-o bodega. Pe la a nu stiu cata bere, am inceput sa discutam despre productivitatea muncii in Romania (fotbalul si femeile le epuizasem ) In sensul ca aceasta nu prea exista. Am ajuns la concluzia ca nu muncim suficient. Si atat. Nu ne-am promis ca vom fi mai buni sau mai eficienti. Stiu, suntem groaznici.
Maine mi-am luat zi libera. Ma urc dimineata in masina si plec spre maica-mea. Si, ca de obicei, in ziua de dinainte de concediu am treaba garla. Si n-am chef. Da, stiu, nu sunt productiva. Mi se rupe. Totusi o sa lucrez pentru ca m-a rugat o colega sa o ajut. Saptamana Mare, good deeds, bla bla …
Sunt putin cam mahmura. Si nu mai am tigari. Get back to work! Ne auzim mai incolo …
PS Ceasul e din colectia Pasha de la Cartier. 32 mm. O frumusete
Yeap! Azi e ziua aceea in care eu nu scriu mare lucru, iar voi aveti un pretext foarte bun sa-mi lasati un comentariu Chiar si cei care mai trec pe aici, dar nu comenteaza niciodata Mi-ati face un cadou frumos
Azi devin mai batrana inteleapta cu un an. Sunt nascuta in zi de sarbatoare (este Sf Gheorghe) si se zice ca-s norocoasa din cauza asta. Recunosc, sunt. Ca traiesc, ca sunt sanatoasa (atat cat sunt), ca am parinti si familie, ca am prieteni buni (cativa), ca am blog , ca unora le place ce scriu in el, ca inca mai pot sa port tricou fara sutien si nu arat rau, ca am umor si, uneori, fac oamenii sa se simta bine in prezenta mea (si sa uite cum arat cand sunt furioasa), ca am un job ok, ca am 2 nepotele dragalase si destepte care o sa-mi aduca un pahar cu apa la batranete.
Asa ca astazi ma puteti felicita si pupa in voie. Mi-ar fi placut sa fac un tort imens si sa impart la fiecare o felie. Dar nu pot. Asa ca va imbratisez pe toti si va multumesc!
Ieri nu am reusit sa fac nici jumatate din cate mi-am propus. Drept pentru care azi trebuie sa fac de doua ori mai multe chestii. Asa ca pun castile pe urechi si ma apuc de treaba. Yeah, right!
In momentul cand esti pus pe fapte mari si vrei sa muti muntii din loc (sau dupa caz sa termini o documentatie pentru un client ), se intampla ceva. Azi de exemplu nu mai porneste serverul de sql. Nu pot sa deschid nici o aplicatie. Toti colegii se fatzaie de colo colo, incercand sa rezolve problema. Eu o sa stau in curte si-o sa ma uit cum creste gazonul Ce daca am un milion de treburi? Las’ ca le fac eu pana la urma.
Azi dimineata vorbeam cu cineva pe YM despre cum se zbat oamenii pentru bani. Discutia a pornit de la articolul asta. Uitasem. Asa cum a uitat multa lume. Pana la urma e alegerea fiecaruia. Ea a ales sa umple un gol cu multa munca si, probabil, cu multi bani. A ales aiurea.
So, sa nu ne stresam prea tare. Pauza. Pana se mai da un restart la server.
In drumul meu spre birou (ala scurt ) ma intalnesc destul de des cu un blogger cunoscut (cred ca sta in blocul de vis a vis). Prima data l-am vazut asta iarna in statia de autobuz. Fara sa vreau ma uitam insistent la el. A observat, iar eu mi-am intors privirea pentru ca mi s-a facut jena Apoi am tot trecut unul pe langa celalalt. E ciudat, pentru ca eu ii citesc blogul de multa vreme si am senzatia ca-l cunosc si ca ma cunoaste. Aiurea, nu? Mai ales ca el nu-mi citeste insemnarile, iar eu nu am comentat niciodata la el.
Faza e ca mi s-a mai intamplat sa vad pe strada oameni pe care i-am recunoscut din pozele pe care le au postate pe blog. Primul impuls a fost sa ma duc la ei si sa le spun “hei, stiu cine esti, imi place cum scrii, bla bla bla”. Mi-am dat seama ca e total deplasat sa fac asta. Probabil ca bunele mele intentii s-ar transforma intr-o sperietura si, eventual, intr-o privire gen “uite-o si pe nebuna asta” Si ma mai gandesc cum as reactiona eu daca m-ar trage cineva de maneca si mi-ar spune: “tu esti ciupercutza??”
Stau si ma gandesc: e ok sa saluti pe cineva pe care il/o recunosti dintr-o poza? Cred ca nu. Se aplica aceeasi regula ca atunci cand vezi pe strada pe cineva care a aparut intr-un ziar sau la televizor (actori, persoane publice). Dar daca si persoana respectiva te recunoaste din poza? :) N-ar fi haios? Doi oameni care se holbeaza unul la celalalt incercand sa se dumireasca “de unde naiba il stiu p’asta?”.
Cred ca ar trebui sa se mai organizeze intalniri cu bloggeri. Nu de alta, dar sa-mi cunosc si eu vecinii
Tie ti s-a intamplat sa vezi pe strada/la metrou persoane ale caror bloguri le citesti? Daca da, te-ai uitat insistent? (sau numai eu am obiceiul asta prost )
Dupa o zi in care am umblat pe afara si am baut un caffe latte cu Smilla, am ajuns acasa si am avut chef de muzica. Am deschis winamp-ul si am dat play la muzica romaneasca. Mi-era dor de Mihaela Runceanu, Angela Similea si Mirabela Dauer.
Am mai incercat eu sa pun fisiere audio pe blog, dar uordpresu nu ma lasa. Sau ma rog, nu stiam eu cum sa fac. Pentru ca nici unul dintre bloggarii pe care ii cunosc nu s-a invrednicit sa-mi spuna (acum urmeaza emoticonul ala cu limba scoasa > phbbbbt! ), am ‘furat’ tehnica de pe unde am gasit-o.
Asa ca poftiti de ascultati muzica de pe vremea mea.
A fost o saptamana ciudata. A inceput bine, s-a terminat aiurea. Intotdeauna ma simt obosita vinerea. Astept seara de vineri cu nerabdare, dar cand vine, nu sunt in stare sa fac nimic.
Am revazut “American Beauty” in seara asta. Cand l-am vazut prima data, m-a impresionat foarte tare. Si acum mi-a placut mult, dar n-am mai avut rabdare si am mai butonat si pe alte canale … Oricum ramane unul dintre filmele mele preferate alaturi de “Scent of a woman” (pe care l-am vazut de vreo 15 ori).
Mi s-a confirmat, intr-un mod straniu, ca atunci cand ti se inchide o usa, o alta se deschide (parca asa se zice). Nu stiu de ce am senzatia ca urmeaza sa se intample ceva. Am mai avut senzatia asta intr-o vineri, asta iarna. De cate ori ma gandesc la ziua aceea, imi aduc aminte de starea de bine, de senzatia de fierbinte, de agitatia care ma cuprinsese. Atunci am simtit ca totul e posibil. Mi-e dor sa simt iar asa.
In weekendul asta vreau sa ma vad cu oameni, sa beau cafea si sa povestesc. De fapt, in zilele ce urmeaza o sa incerc sa ma intalnesc cu cat mai multa lume, pentru ca vine Pastele si o sa plec din Bucuresti. Apoi o sa urmeze iar o perioada agitata pentru mine.
Sper sa ma trezesc maine cu chef de cumparaturi, pentru ca vreau sa-mi iau ceva dragut de imbracat. Ca cadou :)) Zic eu ca merit Mi-ar trebui niste blugi “secsosi” si pantofi cu toc. Poate si un parfum. M-am trezit cu niste bani in plus pe card si simt nevoia sa fiu “girlie” si sa-i cheltuiesc pe nimicuri. Nu mi se intampla foarte des. La faza cu banii in plus ma refer … Hmmm, poate imi iau aparat de fotografiat. Nu vreau ceva sofisticat sau scump, ca si asa nu ma pricep. Doar o chestie cu care sa pastrez ceva amintiri.
Am primit si o oferta de job saptamana asta. O s-o analizez saptamana viitoare. Ceva nu-mi suna bine. It’s too good to be true … Plus ca am altceva in plan pentru urmatoarele luni. We shall see …
Deja s-a facut 11. Si mor de somn. Asa ca … dus si nani. Sa aveti un weekend placut!
A, si o masina :)))
Inclusiv pe messenger. Mesaje din 10 in 10 minute “auzi, nu-mi zici si mie cat e ceasu?”. N-am mai purtat ceas la mana de vreun an si ceva (de cand s-a stricat precedentul), asa ca nu prea mai sunt obisnuita. Tot la telefon ma uit cand vreau sa stiu cat e ora 
Chiar si cei care mai trec pe aici, dar nu comenteaza niciodata 
