Of course …

… că pe lângă răceala care mă chinuie de câteva zile, trebuia să apară şi o durere de spate. Nu-mi dau seama de la ce e. Am făcut ceva gimnastică zilele trecute (contra ‘colaceilor’ care ameninţă să-mi mănânce talia dacă nu sunt atentă), da’ nu credeam că de la abdomene şi răsuciri te trezeşti cu dureri monstruoase. M-am spălat pe dinţi sprijinită de chiuvetă, merg prin casă cocoşata şi ţinându-mă de şale, stau la birou sprijinită de o pernă. Culmea e că dacă stau aplecată deasupra căzii (am spălat nişte rufe), nu mă doare… Ştiu că vă gândiţi la prostii, păcătoşilor! Mda, şi eu mă gândesc. Da’ nu-i deloc momentul.

Taică-miu a făcut nişte complicaţii şi ieri a fost o zi cumplită pentru noi. A avut tensiune 20 (foarte mare) şi era cât pe ce să facă ocluzie intestinală. Acum i-au băgat un tub prin nas până în stomac, pentru curăţare. Noroc că era mama cu el, pentru că asistentele nici nu-l băgau în seamă. Da, mama doarme de o săptămâna pe scaunele din holul spitalului ca să-l păzească noaptea. În caz că i se face rău (şi i s-a făcut de mai multe ori, inclusiv noaptea trecută când a vomat), ea se duce şi le trezeşte pe asistente din somn, ea se duce şi caută un medic prin tot spitalul ăla nenorocit. E cumplit. Azi nu pot să mă duc să-i ţin locul pentru că-s plină de viruşi.

Afară a fost o zi superbă, iar eu sunt prizonieră în casă. Abia mă mişc. M-am hrănit cu 2 senvisuri, un rest de supă şi medicamente. Am citit bloage, am văzut un film (In the land of women) şi … m-am plictisit. De atâta plictiseală am urmărit toate tâmpeniile scrise pe twitter. Am dat click din user în user… One giant chat room. Incredibil câte metode de socializare s-au inventat. Şi oamenii nu mai ajung să se vadă la faţă. În schimb ştiu unii despre ceilalţi ce mănâncă, pe unde se plimbă, cu cine se ceartă. În curând o să ne şi ‘inmulţim’ via internet şi-o să se inventeze prezervativele pentru monitoare (cu variantă light pentru laptop şi, eventual, cu arome).

Azi noapte mi s-a schimbat dashboard-ul de la wordpress şi nu mai recunoşteam nimic pe aici. Parcă arată un pic mai bine versiunea asta, da’ mi-e tare greu să mă obişnuiesc cu ea. Sunt literele mai mici şi multe chestii înghesuite. M-am chiorât o groază până să mă prind pe unde-s drafturile şi am dat un publish din greşeală. Îmi arată care au fost cele mai vizualizate posturi (’despre mine’ deţine recordul-curioasă mai e lumea -las’ că şi io fac la fel când intru la alţii )

Deci e sâmbătă seara şi eu zac în casă. Nici nu ştiu la ce film să mă uit. Vreau afaraaaa :((

Ce ma enerveaza azi

Cu liniuta, de la capat:

• chestiile serioase spuse in gluma - alea pe care nu-ti vine sa le crezi, desi ai vrea sa le crezi
• spitalele si doctorii
• ca-mi curg mucii intruna ca la un copchil de 5 ani
• gustul de fervex combinat cu tigara
• ca luna asta implinesc 33 in loc de 23
• ca adevarul doare tare, tare de tot.

In rest e bine.

De ce imi place jobul meu

De pe la inceputul anului ma tot ‘bantuie’ ideea de a-mi cauta un alt job. Din motive financiare, dar si pentru ca m-am cam obisnuit sa schimb locurile de munca (asta e al 10-lea). Am lucrat in domenii extrem de diferite in ultimii 10 ani: o firma ce vindea spume poliuretanice, una de distributie tigari, una de business consulting, am lucrat intr-o banca (Piraeus), am fost customer care manager la o firma ce vindea convorbiri telefonice internationale low-cost, am vandut grau si seminte de floarea soarelui ( ), am lucrat in “vopsele” si, intr-un final, am ajuns la … software. Dupa cum se vede, sunt mai mult decat … flexibila (ca sa ma exprim delicat).

Deci gata

M-am saturat de starea asta naspa, de posturi naspa, de depresii, de griji …

Cineva imi tot spune ca sunt funny … Oi fi. Eu as fi vrut sa mi se spuna ca sunt secsi Da’ na … nu poti sa le ai pe toate . Anyway, azi m-am lamurit de unde mi se trage treaba cu “funny”: de la tata. Care azi facea glume cu asistentele si era suficient de capos cat sa ne dam seama ca e ok. I-am zis tatei ca daca totul merge bine, intr-o saptamana e acasa. “A da, abia astept sa ajung la calculator …” Geek la 70 de ani

Imi plac oamenii care au umor, imi plac oamenii care imi inteleg si imi apreciaza umorul. Imi place sa gasesc o chestie amuzanta in orice. De multe ori cand sunt down, fac haz de necaz, ma autoironizez si … trece

Azi eram in masina cu fratemiu, in drum spre spital si ma distram cu GPS-ul. Pentru ca am luat-o la un moment dat in alta directie decat cea sugerata de “mashinarie”, a inceput un “dialog” aiuritor:

faceti la stanga (am facut dreapta ca sa o luam pe o scurtatura)
reconfigurare … (incearca alt traseu)
faceti la dreapta (noi … stanga)
reconfigurare …
mergeti inainte si apoi … tot inainte (eu deja zambeam)
mashinaria tace .. botoasa pentru ca nu ne tineam de ruta pe care ne-o indica
reconfigurare …
faceti stanga, dupa 50 de metri faceti dreapta …. (noi tot inainte)
mashinaria tace din nou … e dezorientata si nu prea pricepe ce se intampla … se gandeste, se gandeste … si in cele din urma izbucneste (intr-o ultima incercare de a ne aduce pe drumul “cel bun”):
intoarceti unde puteti

In momentul ala am inceput sa radem. Eram deja in curtea spitalului. S-o fi suparat pe noi?

Cica sunt funny … Aiurea! Eu cred ca-s secsi

PS Dupa atatea zile de nebunie, aveam nevoie de un pic de relaxare. O sa fie bine …

Sunt adolescenta :P

Zilele astea ma simt ca in liceu. Dintr-un punct de vedere: stau cu mama in aceeasi casa. Si mi se pare ciudat rau. Eu nu mai stau cu parintii de la 18 ani, si in afara de cateva zile pe an cand ma duc in vizita, nu prea am ocazia sa stau cu ai mei. Ei au un apartament cu 4 camere, astfel incat chiar si cand ma duc acasa, am camera mea si suficienta intimitate. Ei, acum impart o garsoniera cu mama. Momentan ne intelegem bine si nu ne impiedicam una de alta prin casa, dar ….

Dimineata se trezeste pe la 5 jumate ca n-are somn. Dezavantaj: se foieste prin bucatarie si eu atunci am somnul mai dulce Avantaj: cand ma hotarasc sa ma dau jos din pat cafeaua e gata.

Ma suna in timpul zilei ca sa ma intrebe la ce ora ajung acasa. Mi se pare extrem de ciudat sa spun cuiva “vezi ca stau peste program si o sa intarzii vreo ora”. Azi i-am spus ca am treaba si ajung acasa pe la 8 jumate - 9. “Asa tarziu????” Hi hi hi … la faza asta chiar m-am simtit ca la 16 ani cand ii ceream voie sa ies in oras. “Mama, dar asta e ora cand IES de obicei in oras!”. “Da????? Uf .. bine ca nu stiu … ca as sta tot timpul ingrijorata”.

Pentru moment mi-am anulat iesirile cu prietenii pentru ca trebuie sa “cer voie” Bine, exagerez un pic … Nu imi interzice sa ies (nici cand eram in liceu nu facea asta), dar ma simt eu aiurea sa o las singura acasa.

De 3 zile mananc cand vin de la birou Imi pune in farfurie si spala si vasele dupa aceea. Ceea ce e misto. Partea proasta e ca mi se duce naibii dieta E bine ca are cineva grija de mine (cam uitasem cum e), dar e aiurea ca nu-s obisnuita cu asta.

Chiar ma gandeam ca am o gramada de cunostinte care locuiesc cu parintii si beneficiaza de diverse avantaje (cheltuieli mai mici de ex). Dar pe de alta parte, exista dezavantajul ca nu prea mai poti sa faci ce vrei si cand vrei Eu n-as mai putea sa stau in aceeasi casa cu parintii (pe termen lung) dupa 15 ani de locuit de una singura. Nu sunt obisnuita sa spun unde ma duc si la ce ora vin sau sa-mi fac programul dupa altcineva (ma rog … faceam o exceptie pe vremea cand aveam prieten ). Oricum, pentru mine e interesant sa ma simt ca o adolescenta din nou. Si incep sa-mi inteleg prietenii care stau cu parintii … Adica inteleg de ce ma invidiaza uneori

8 things i hate …

… about me.

Miruna e in vacanta, dar in loc sa faca poze si sa se catzere pe statuia libertatii, ma ia pe mine la intrebari. Ce oameni domle Asadar, ma asez pe canapea si trec la ’spovedanie’. Ce nu-mi place la mine, cu liniuta de la capat:

• am parul cret - ma chinui cate juma de ora sa-l intind
• sunt impulsiva, ma enervez intr-un minut
• ma indragostesc repede si, de obicei, de barbati nepotriviti
• am tinut nshpe mii de diete bazate pe principiul foarte sanatos “mananc joia si duminica” - evident ca nu mi-au folosit la nimic
• mi-am ales aiurea primele joburi (drept pentru care acum am un CV pestrit care nu ma ajuta foarte tare)
• nu gandesc pozitiv (am vrut sa scriu ca-s negativista, da’ suna mai bine asa )
• nu am invatat limba italiana, desi mi-am propus in nenumarate randuri
• de 3 ani mi-am propus sa-mi sarbatoresc ziua de nastere in Paris si nu m-am mobilizat suficient incat sa realizez asta (nici anu’ asta nu ajung)

Boooon! Hai ca m-am ‘certat’ destul. Ar fi cazul sa zic si ce-mi place la mine, nu? Pai, imi place ca sunt funny si desteapta Si modestaaaaaaaa … cat cuprinde.

Ia hai … va scot la lectie: ce nu-ti place la tine? ce-ti place la tine? ce-ti place la mine?

25 martie

Astazi este o sarbatoare mare in calendarul ortodox: Buna Vestire. Traditia spune ca nu e bine sa te certi cu cineva azi, pentru ca o sa o duci in certuri tot anul. Asa ca incercati sa fiti calmi si zambitori.

Si pentru ca este o zi mare, am primit si eu o veste de dimineata: s-au eliberat locuri la Fundeni, asa ca maine dimineata o sa-l internez pe tata. Dar pentru ca o veste buna nu vine decat cu o alta mai putin buna dupa ea, doamna care m-a sunat sa ne cheme la spital, mi-a aruncat asa … in graba … un “da’ stiti ca trebuie sa veniti cu cel putin 3 donatori de sange, nu?”. So, mai nou, ca sa te poti opera, trebuie sa vii cu sange (de pe la prieteni sau rude). Era frumos sa ne fi spus din timp, nu cu o zi inainte, dar asta e situatia.

Donarile de sange trebuie facute la spitalul Fundeni, la centrul de transfuzii. Partea proasta e ca recoltarile se fac numai pana la 9 dimineata. Partea si mai proasta e ca eu nu pot dona pentru ca am anemie. Asa ca azi caut donatori. Iar maine o sa fiu prin spital. Sper sa iasa totul bine.

Despre protest si alte chestii personale

Furnizorul meu personal de servicii internetistice considera ca eu petrec prea mult timp in fata calculatorului, gugalind sau citind bloage. Asa ca mi-a intrerupt accesul la tzeava de net, care imi intra in casa printr-o gaura destul de inestetica aflata langa geamul termopan si mascata de catre draperia aurie. Mda … prea multe detalii inutile, stiu. Idee de baza e ca de 2 zile n-am net acasa. Daca am vazut eu aseara ca n-am acces la jucaria preferata, mi-am luat gentuta, mi-am pus pantofiorii si am pornit spre crashma. Noroc cu pauzele astea de internet, ca mai apuc sa socializez si eu cu oamenii la un pahar de suc. Nu beau bere ca ingrasa. Am baut suficienta vineri la party.

Azi de dimineata am ajuns frumusel la biuro, mi-am deschis computadorul si apoi am intrat pe blogul meu preferat. Ciupercutza … nu stiu cum L-am deschis, l-am salutat (pe el, blogul) si l-am lasat undeva in bara de jos pentru ca aveam alte chestii de facut. Ca de exemplu sa discut pe mess sa muncesc Ok, ok … am testat si o aplicatie de facturare, dar acum astept sa-mi vina o versiune noua, asa ca fac o pauza.

Booon! Si zic eu ca ar fi bine sa ma dau o tura pe bloguri, sa vaz ce s-a mai scris de ieri incoace. Pai ce sa se scrie?

Alin Farcas invita blogosfera romaneasca sa se alature unui protest pasnic alaturi de familia regretatului Teo Peter. Alin scrie pe blogul lui un post cu un titlu foarte sugestiv. Evident, este revoltator ce s-a intamplat. Americanul din vina caruia a murit Teo Peter a scapat nepedepsit. Familia cantaretului este nemultumita de sentinta (si pe buna dreptate). O suma de dolari (indiferent cat de mare ar fi) nu inlocuieste viata unui om.

Aş vrea ca măcar tot atîţia bloggeri câţi au fost să primească premii şi să dănţuiască la RoBlogFest, să iasă în stradă, alături de familia lui Teo Peter, şi să-şi apere demnitatea. Să ceară dreptate.

Subiectul a fost preluat si de iLL, care trimite rugamintea lui Alin mai departe catre restul “blogosferei”.

Tot legat de aceeasi problema, Cabral  scrie foarte pertinent si la obiect, punand o intrebare cheie:

Bun, sunt de acord, ma raliez din start ideii. Dar, intreb simplu: ce cerem? Sau ce incercam sa realizam?

Mi-am dat seama ca si eu imi pun exact aceeasi intrebare. Ce vrem sa obtinem prin acest protest? Din punctul meu de vedere, a organiza un miting de protest, chiar pasnic fiind, in perioada summit-ului cand masurile de securitate sunt maxime, e cam riscant.

Sunt de acord ca trebuie sa ne manifestam cumva solidaritatea fata de familia lui Teo Peter, sunt de acord ca putem - si trebuie- sa luam atitudine pentru ca statul roman a avut o reactie de “ruda saraca” - lasa maica, noi oricum suntem mici si amarati, nu ii mai sculam si pe astia in capu nostru, ca si asa ne-au facut un favor ca ne-au primit in NATO. Dar nu stiu daca un meeting este forma cea mai potrivita. O sa scriem pe bloguri, o sa scrie ziarele (sau ar trebui sa o faca), vom reusi sa gasim o forma de manifestare prin care sa ne exprimam nemultumirea fata de autoritatile romane. Pentru ca aici e buba.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Ma bucur ca oamenii vor sa ia atitudine, ca vor sa protesteze, ca nu raman indiferenti. In fond si la urma urmei, un om si-a pierdut viata din cauza unui inconstient. Care daca ar fi fost roman, ar fi facut puscarie. Intentia lui Alin este laudabila si o sustin. Dar poate ar fi bine sa ne gandim impreuna si la alte metode de a o pune in practica. Invit cititorii sa-si exprime opinia si, eventual, sa vina cu sugestii.

Si un apdeit mic asa

In caz ca se intreaba cineva ce mai fac … Pai muncesc, am o saptamana bizi tare la birou. Printre picaturi mai arunc un ochi pe bloage, mai bag un emoticon pe messenger.

Aseara n-am avut net acasa (chiar … nu se mai intamplase demult). Nu m-am mai panicat. M-am uitat nitel la tv , am facut o baie luuuunga si am tras pe dreapta foarte devreme. E chiar fain fara calculator seara. Parca am dormit mai bine

Ieri a fost o faza tare misto la birou, cu un client dintr-o tara vecina si prietena. M-am chinuit vreo juma de ora sa inteleg ce vrea (vorbeam pe messenger). Se exprima atat de alambicat … Eu, foarte diplomata (ca deh .. e clientu nostru, stapanu nostru), incercam sa-i pun tot felul de intrebari d’alea cu raspuns yes/no. Vazand ca n-o scot la capat, l-am rugat sa faca un printscreen si sa il trimita pe email. Dupa o ora am primit poza respectiva cu eroarea insotita de mesajul “I find this bug tomorrow“. Oooook … Daca vrea el musai sa-l gaseasca maine, noi n-avem nimic impotriva. Adevarul e ca tomorrow/today … suna cam la fel, nu?

Se pare sa saptamana asta reglez conturi si ma cert cu toata lumea. In consecinta, mai bine tac si ma uit la stele verzi. Sau comunic prin emoticoane. Ideea e sa nu vorbesc. Deloc. Ca iese naspa. O fi iar de la horoscop.

Ma, si am zis ca nu ma mai enervez …  ;

Floricele

Ca tot ma laudam zilele trecute cu gradina noastra plina de flori … Uite la ce ma uit eu pe geam in timp ce lucrez . Pozele sunt facute ieri cand era soare afara.