Cranky

 Azi sunt cranky. Adica grumpy. Adica naspa. Motive:

• trebuie sa termin manualul pana diseara. E musai. O lalai de vreo 2 saptamani. Si m-am plictisit de printscreen-uri
• am dormit prost si m-am trezit tarziu
• mi-am cumparat o fusta de blugi si nu-mi mai place (plus ca trebuie sa-mi iau niste pantofi care sa poata fi purtati la ea) - mda … girl stuff
• ma enerveaza cum imi sta parul, drept pentru care trebuie sa ma tund. Am zis vreodata ca nu-mi place chestia asta??? Am oroare de ‘mers la tuns’ din copilarie, cand mama ma tundea “baieteste”. Bleah!

So, don’t mess with me today. Mai bine ascultam niste muzichie. Poate ne mai inveselim. After all, it’s friday Nu-i asa ca n-ati mai ascultat demult melodiile astea???

Azi e luni?

Miercuri m-am simtit ca si cum ar fi fost vineri, ieri a fost duminica si azi e luni. Iar maine e sambata Ciudata saptamana asta!

Cum am petrecut ziua de 1 mai? Well, nu am fost la gratar ca tot romanul. N-am ajuns nici in parc (desi imi propusesem). Mi-am rezolvat niste chestiuni administrative, am facut cateva cumparaturi si apoi m-am uitat la filme. Mi-am cumparat din piata capsuni (prima data pe anul asta), dar nu mi-au placut. Erau foarte aspectoase, aduse din Spania probabil, dar la gust nu m-au incantat foarte tare. Eu mananc capsunile fara zahar sau frisca, ca pe oricare alt fruct. Numai ca in ultima vreme parca nu mai regasesc gustul de alta data. Astept sa se coaca cele din gradina fratelui meu, care desi sunt mititele si pricajite, au GUST!!! Anul trecut am adunat capsuni impreuna cu nepotica mea (le puneam in galetusa ei) si le-am mancat asa, in mijlocul gradinii. O bunatate! Si nu ni s-a facut rau

Ieri am vazut 2 filme pe care le aveam in computer de vreo 2 luni, dar nu gaseam timp pentru ele: AWAKE si THE BUCKET LIST. Awake mi s-a parut interesant, m-a luat prin surprindere scenariul. Si mi-a placut de Jessica Alba . Al doilea film a fost insa o revelatie. Recunosc, eram curioasa sa-l vad pentru ca am citit despre el pe blogul Tomatei (tot la recomandarea ei am vazut si Shortbus - si mi-a placut, e un film controversat, realizat excelent). Jake Nicholson face un rol de zile mari. Dialogurile sunt exceptionale, sfarsitul e previzibil, dar foarte emotionant.

Zilele astea nu prea am citit bloguri. Oricum lumea e inca in vacanta, nu prea are chef de scris. Azi dimineata am observat un post la Buddha despre pagerank. Habar n-am cu ce se mananca chestia asta, dar bineinteles ca am fost curioasa sa aflu cat am eu (deh, femeie … ). Cica am PR 4. O fi de bine? Clar, imi pun reclame pe bloaga, ma imbogatesc si ma retrag in Caraibe  (yeah, right ).

Mi-am baut cafeluta in gradina firmei si am constatat ca au inflorit bujorii. E o placere sa stai afara, mai ales ca miroase a iarba si a glicina. In curand o sa apara si trandafirii (avem si d’astia). E incredibil cate plantutze pot sa incapa pe un petec de gradina.

Cam atat pentru azi. Ma apuc de treaba. Repede … pana nu-mi piere iar cheful . 

Mi-e somn

Mda, asta puteam sa scriu si pe twitter. Am descoperit ca nu e asa misto sa lucrezi cand juma’ de tara e in concediu. Aveam pofta de lucru, dar parca mi-a pierit in momentul cand am ajuns la birou. E prea liniste, e prea soare afara, e prea atmosfera de vacanta. Eeeeeee, scuze ca sa nu muncesti se gasesc oricand.

M-am plimbat azi putin sub pretext ca m-am dus la banca. Da, am ajuns si acolo, dar am cascat gura si pe la magazine. Sunt putin ofticata ca se anunta vreme nasoala in weekend. Adica atunci cand am eu liber. Si in loc sa stau in parc pe-o banca, o sa zac in casa.

Dupa cum ziceam, mi-e somn. Nu stiu de ce. Imi vine sa pun capu pe birou si sa dorm. M-am fatzait prin gradina, am baut un ceai, am facut ordine pe birou, am scris juma’ de pagina din manual, dar tot imi vine sa dorm. Si mai am 2 ore de stat aici. De ce nu mi-oi fi luat eu concediu????? De bleaga. Na, acu’ stai si munceste. N-are cineva niste CHEF? De orice. Un kilogram, va rog.

Diverse de dupa

Fuse, fuse si se duse! My birthday adica.

Am primit un ceas de mana, cadou din partea colegilor de munca. De obicei se da acest gen de cadou cand te pensionezi. O fi vreun apropo subtil? Evident ca la 5 minute dupa aia toata lumea ma intreba cat e ceasu’. Inclusiv pe messenger. Mesaje din 10 in 10 minute “auzi, nu-mi zici si mie cat e ceasu?”. N-am mai purtat ceas la mana de vreun an si ceva (de cand s-a stricat precedentul), asa ca nu prea mai sunt obisnuita. Tot la telefon ma uit cand vreau sa stiu cat e ora

S-a ales praful din “organizarea” mea pentru aseara. Cam toata lumea a avut treaba. Asa ca am luat frumos de manuta pe “my best friend” si ne-am infundat intr-o bodega. Pe la a nu stiu cata bere, am inceput sa discutam despre productivitatea muncii in Romania (fotbalul si femeile le epuizasem ) In sensul ca aceasta nu prea exista. Am ajuns la concluzia ca nu muncim suficient. Si atat. Nu ne-am promis ca vom fi mai buni sau mai eficienti. Stiu, suntem groaznici.

Maine mi-am luat zi libera. Ma urc dimineata in masina si plec spre maica-mea. Si, ca de obicei, in ziua de dinainte de concediu am treaba garla. Si n-am chef. Da, stiu, nu sunt productiva. Mi se rupe. Totusi o sa lucrez pentru ca m-a rugat o colega sa o ajut. Saptamana Mare, good deeds, bla bla …

Sunt putin cam mahmura. Si nu mai am tigari. Get back to work! Ne auzim mai incolo …

PS Ceasul e din colectia Pasha de la Cartier. 32 mm. O frumusete

Busy

Ieri nu am reusit sa fac nici jumatate din cate mi-am propus. Drept pentru care azi trebuie sa fac de doua ori mai multe chestii. Asa ca pun castile pe urechi si ma apuc de treaba. Yeah, right!

In momentul cand esti pus pe fapte mari si vrei sa muti muntii din loc (sau dupa caz sa termini o documentatie pentru un client ), se intampla ceva. Azi de exemplu nu mai porneste serverul de sql. Nu pot sa deschid nici o aplicatie. Toti colegii se fatzaie de colo colo, incercand sa rezolve problema. Eu o sa stau in curte si-o sa ma uit cum creste gazonul Ce daca am un milion de treburi? Las’ ca le fac eu pana la urma.

Azi dimineata vorbeam cu cineva pe YM despre cum se zbat oamenii pentru bani. Discutia a pornit de la articolul asta. Uitasem. Asa cum a uitat multa lume. Pana la urma e alegerea fiecaruia. Ea a ales sa umple un gol cu multa munca si, probabil, cu multi bani. A ales aiurea.

So, sa nu ne stresam prea tare. Pauza. Pana se mai da un restart la server.

Intalnire de gradul 3 :)

In drumul meu spre birou (ala scurt ) ma intalnesc destul de des cu un blogger cunoscut (cred ca sta in blocul de vis a vis). Prima data l-am vazut asta iarna in statia de autobuz. Fara sa vreau ma uitam insistent la el. A observat, iar eu mi-am intors privirea pentru ca mi s-a facut jena Apoi am tot trecut unul pe langa celalalt. E ciudat, pentru ca eu ii citesc blogul de multa vreme si am senzatia ca-l cunosc si ca ma cunoaste. Aiurea, nu? Mai ales ca el nu-mi citeste insemnarile, iar eu nu am comentat niciodata la el.

Faza e ca mi s-a mai intamplat sa vad pe strada oameni pe care i-am recunoscut din pozele pe care le au postate pe blog. Primul impuls a fost sa ma duc la ei si sa le spun “hei, stiu cine esti, imi place cum scrii, bla bla bla”. Mi-am dat seama ca e total deplasat sa fac asta. Probabil ca bunele mele intentii s-ar transforma intr-o sperietura si, eventual, intr-o privire gen “uite-o si pe nebuna asta” Si ma mai gandesc cum as reactiona eu daca m-ar trage cineva de maneca si mi-ar spune: “tu esti ciupercutza??”

Stau si ma gandesc: e ok sa saluti pe cineva pe care il/o recunosti dintr-o poza? Cred ca nu. Se aplica aceeasi regula ca atunci cand vezi pe strada pe cineva care a aparut intr-un ziar sau la televizor (actori, persoane publice). Dar daca si persoana respectiva te recunoaste din poza? :) N-ar fi haios? Doi oameni care se holbeaza unul la celalalt incercand sa se dumireasca “de unde naiba il stiu p’asta?”.

Cred ca ar trebui sa se mai organizeze intalniri cu bloggeri. Nu de alta, dar sa-mi cunosc si eu vecinii

Tie ti s-a intamplat sa vezi pe strada/la metrou persoane ale caror bloguri le citesti? Daca da, te-ai uitat insistent? (sau numai eu am obiceiul asta prost )

Pe vremea mea …

A circulat zilele astea pe bloguri un anume videoclip al unei fatuce (daca nu l-ai vazut sau nu stii despre ce e vorba, mai bine ). S-a discutat mult despre educatia copiilor din ziua de azi. Sa-i ducem la scoala, sa nu stiu ce … Mda. De parca numai scoala e responsabila de educatia unui copil.

Multa lume regreta invatamantul “de dinainte”. In momentul asta ma simt ca o batrana de 100 de ani si nu ma pot abtine sa nu spun “pe vremea mea … era altfel” Poate ca era mai bine, poate ca era mai rau. Dar hai sa vedem. Cum era inainte??

La varsta pe care o am acum (33) pot spune cu mana pe inima ca era mai bine. Dar atentie! Numai din anumite puncte de vedere. Normal ca la 15-16 ani mi se parea infect sa ma duc la scoala si sa-mi fac temele. Sa nu credeti ca noi, astia mai batrani care ne dam cu parerea pe bloguri, am fost toti premianti. Am chiulit si eu, am luat 4 in teza, am fumat in spatele liceului, m-am pupat cu baietii in parc si pe la petreceri. Bun, daca si eu am facut suficiente tampenii in timpul scolii/liceului, de ce era mai bine? Pai pentru ca la vremea respectiva, singura modalitate de a realiza ceva in viata era sa inveti si sa termini o facultate. Si mai exista ceva ce acum vad ca s-a pierdut: respectul pentru profesori. Ok, uneori era si frica (eu am invatat fizica de frica, nu mi-a placut niciodata si nici nu am inteles-o). Imi respectam dirigintele (Dumnezeu Sa-l Ierte!) pentru ca m-a invatat matematica, mi-a dat 10 cand am stiut si 4 cand nu mi-am facut tema, stia sa glumeasca, stia cand sa fie de gasca si cand sa fie sever. Si absolut TOTI colegii mei l-au iubit si i-au deplans moartea acum cativa ani.

Ce mai era bine? O sa tipati la mine, dar eu consider ca uniformele erau un lucru bun (evident ca in liceu uram sarafanul ala oribil ). De ce? Pentru ca se evitau multe discutii despre “cum e imbracata aia” si fetele nu veneau la scoala cu buricul la vedere. Am prins si eu o perioada din liceu cand nu am purtat uniforma, dar tin minte ca ma imbracam decent. Nu neaparat pentru ca imi impusese cineva, ci pentru ca scoala era ceva serios (asa consideram eu). Nu ma machiam la scoala. Tin minte ca, prin clasa a 11-a, m-am dat cu ruj. M-a vazut profa de fizica si mi-a facut observatie. Mi-a fost incredibil de rusine.

Nu stiu daca se facea mai multa carte ca acum. Si pe vremea mea existau corijenti. Pur si simplu unii invatau, altii nu. Cred ca si azi e la fel.

Nu vreau sa ridic in slavi sistemul de invatamant de acum 20 de ani, pentru ca avea suficiente hibe. De exemplu, se pierdea jumatate din trimestrul intai cu practica agricola. Cel putin asa era in provincie. Apoi pierdeam vremea pe la “atelier”. Pentru generatia hai-faiv, asta era un loc unde invatai sa folosesti o menghina si sa faci niste piese metalice inutile. Absolut divin! Si total inutil. Existau si orele de PTAP (Pregatirea tineretului pentru apararea patriei!) care erau obligatorii. Neparticiparea ducea la scaderea notei la purtare. Dar noi ne duceam, pentru ca era un bun prilej sa vrajim cu elevii de la celelalte clase. Mama cate cupluri se nasteau in perioada aia …

Ce m-a enervat in scoala a fost ca trebuia sa facem materii aiurea. Am invatat istoria in varianta scrisa de comunisti si am studiat intens ‘rezistenta materialelor’. N-am inteles nimic din orele de latina din clasa a 8-a. Chiar, se mai face latina in generala? La dirigentie trebuia musai sa citim ultimele cuvantari ale tovarasului din ’scanteia’ si sa le ‘discutam’. (evident ca in orele alea noi faceam de fapt matematica).

M-am lungit cam mult si se pierde ideea Ce vroiam sa spun de fapt? Ca sistemul nu era neaparat mai bun, ci doar diferit. Ca ‘lichele’ erau si pe vremea aceea si, daca ar fi avut acces la internet si la toata informatia prezentata la televizor, as fi avut si eu in liceu fatuce ‘chinuite de talente’. Ca pana la urma, cine vrea sa invete o poate face si o sa o faca, chiar daca in jur are atatea exemple de analfabeti care castiga milioane de dolari. Sincera sa fiu, nu as vrea sa fiu adolescenta acum. Sunt atatea tentatii si e, poate, de 2 ori mai greu sa te mentii pe drumul cel bun.

Pe de alta parte, sunt si mai multe oportunitati. Cunosc persoane de 20 si un pic de ani care au realizat deja mai mult decat mine. Poate pentru ca au avut un ’start’ diferit. Si se uita ciudat cand le spun ca eu nu mi-am pus problema sa lucrez in timpul facultatii, de exemplu. Suna aiurea acum, dar eu chiar ma duceam la cursuri si la seminarii. Iar in perioada imediat dupa revolutie nu prea se inghesuiau firmele sa angajeze studenti la zi. Tin minte ca singurele anunturi de angajare de pe la avizierul ase-ului erau cele pentru operator interviu (sondaje) la mercury.

Ca un fel de concluzie (sunt multe aspecte de discutat) nu cred ca sistemul de invatamant a devenit brusc atat de prost incat scoate dobitoci pe banda rulanta. A avut si inca mai are scapari. Cred ca pur si simplu, copiii nu mai vor sa invete. Pentru ca vad zilnic la televizor, smecheri care se descurca si o duc bine. Pentru ca vad cum parintii lor sunt mai preocupati de cati bani fac, decat de educatia odraslelor. Pentru ca vad ca doctorii si profesorii au salarii de mizerie. Pentru ca se castiga banii mult mai usor dand din fund decat dand din creier

Un cocktail?

Ce e cu vremea asta urata? A trebuit sa aprind lumina in birou pentru ca s-a intunecat prea tare afara. Iar eu nu suport lumina artificiala (aia rece de neon). O prefer pe cea naturala.

Am ceva de lucru si trag de mine. Am dormit prost azi noapte. La ora 4 dimineata m-am trezit cu dureri groaznice de burta. M-am calmat abia dupa o ora si am reusit sa adorm din nou pe la 5 si ceva. La 7 a sunat mobilul Exact cand era somnul mai dulce. Dupa o cana de cafea sunt cat de cat in stare de functionare, dar nu stiu de ce mintea mea zboara in alte parti.

De jumatate de ora am senzatia stranie ca sunt pe o plaja in Brazilia si astept sa mi se aduca un cocktail, pe care l-am comandat unui chelner frumos si bronzat. Seamana cu Reynaldo Gianecchini Si tot astept … Nu stiu cum sa ies din starea de leneveala si sa ma setez pe ‘work mood’. Ma batzai pe scaun pentru ca in casti ascult asta. Vreau si eu un kil de soare. Cat sa se usuce pe jos … Si un cocktail please! Merci. Tu ce mai faci pe vremea asta?

Mici si bere :)

In weekend-ul asta mi-am propus sa stau cat mai departe de computer. Am reusit! Si am vazut ca se poate si fara

Sambata am fost la gratar. Am mancat mici si carnaciori (era si pui, dar eram full), asezonati cu un mujdei de usturoi demential facut de un coleg (specialist nene!), am baut bere si tequilla si am ras cu colegii mei de serviciu. Pe la ora 17.00 eram toti ametiti de la bautura si de la soarele puternic (a fost cald rau de tot). Am plecat acasa pentru ca urma si partea a doua a petrecerii (la restaurant de data asta) si trebuia sa ma schimb. Ne-am dat seama ca nu e bine sa programezi 2 destrabalari in aceeasi zi … Pe la ora 21.00 cand ne-am strans iar, eram toti molesiti si pe jumatate adormiti. Dar dupa ce am inceput sa bem, atmosfera s-a destins. Am plecat de acolo pe la ora 1.00 cu un sofer de taxi tare vorbaret. M-a plimbat prin tot Bucurestiul (a trebuit sa las 2 colege pe la casele lor) si m-a tinut de vorba, astfel incat nici nu am simtit cand am ajuns acasa.

In barul in care am fost noi, mai era o petrecere privata a unei domnisoare care implinea 17 ani . Si pentru ca masa noastra era langa toaleta doamnelor, colegii mei s-au putut delecta toata seara cu noua generatie de domnisoare … care, evident, se vanturau in cirduri pe la buda (sa-si refaca make-up-ul ). Imbracate in rochii de seara, aratau cu cel putin 10 ani mai in varsta. La inceput nici nu mi-am dat seama ca e o petrecere a unor liceeni, dar apoi i-am vazut pe baieti He he … ei isi aratau adevarata varsta (erau mititei si aveau cosuri pe fata ).

Am avut parte de cea mai cretina chelnerita care s-a inventat vreodata. In mod clar, a avut o seara proasta. Pe langa faptul ca nu tinea minte comenzile (si nici nu si le nota), a mai reusit ‘performanta’ de a scapa tava de 2 ori: o data a dat pe jos o farfurie de copanele de pui la gratar si a doua oara pahare. Exact in spatele meu, of course In cele din urma am renuntat la serviciile ei si ne-am luat bauturile direct de la bar.

Duminica m-am trezit relativ devreme, am facut putina curatenie prin casa si apoi am plecat pe afara. Daca nu batea vantul, vremea ar fi fost perfecta … M-am intors pe la 7 seara, obosita si moarta de foame. Asa ca … papat ceva usor (dupa festinul de sambata, stomacelul meu se cam resimtea), uitat la teveu olecutza, baita si nani. Tiiiii ce cumintzica sunt … ptiu sa nu ma deochi

Cam asta fu weekendul meu. Daca vreti sa vedeti poze de la gratar (n-am apucat sa pozam micii ca s-au mancat cel mai repede), am pus cateva aici.

Probleme, chestii, socoteli

Cand treci printr-o perioada naspa, ai doua variante: sa stai in casa sa bocesti (been there, done that) sau sa faci haz de necaz (sa cauti orice iti aduce un zambet pe buze). Bine, mai exista si varianta in care te plangi la toti prietenii si, eventual, afli ca unii au probleme mai grave. Pana la urma o solutie la problema ta tot apare, indiferent daca plangi sau daca rizi.

Eu am incercat toate variantele posibile. Am bocit, m-am plans la colegi si la prieteni, m-am imbarbatat singura, m-am lamentat, am discutat problema pe toate partile, am ris, am bocit iar, m-am sfatuit cu oricine mi-a iesit in cale, am cautat informatii pe net, am discutat pe messenger, am ris, am dat telefoane, etc, etc, etc. Am descoperit zilele astea ca am foarte putini prieteni. Genul ala de prieteni cu care sa poti vorbi orice. Si, sincer, m-am ofticat. Mi-am dat seama ca am investit timp si sentimente aiurea. Ca pana la urma te ajuta la necaz cine VREA, nu cine VREI tu. No, asta e, nu are rost sa ma consum aiurea. Dupa cum ziceam pot sa plang sau pot sa rid. Si eu aleg ultima varianta.

Am ris zilele astea ca nebuna. Am citit bancuri, am vorbit toate aberatiile pe messenger, m-am uitat la comedii sau la filmulete cretine pe youtube (dovada ca am postat ieri filmuletul acela).

Pana azi eram convinsa ca problemele mele sunt grave. Dar … of … exista cineva pe lumea asta care are cu adevarat un necaz. Si omul acesta a strigat dupa ajutor. O multime de semeni i-au raspuns, dovada ca bunatatea nu a disparut complet de pe pamant.

Ma vei intreba ce problema are omul asta. Pai uite: