A circulat zilele astea pe bloguri un anume videoclip al unei fatuce (daca nu l-ai vazut sau nu stii despre ce e vorba, mai bine 
). S-a discutat mult despre educatia copiilor din ziua de azi. Sa-i ducem la scoala, sa nu stiu ce … Mda. De parca numai scoala e responsabila de educatia unui copil.
Multa lume regreta invatamantul “de dinainte”. In momentul asta ma simt ca o batrana de 100 de ani si nu ma pot abtine sa nu spun “pe vremea mea … era altfel” 
Poate ca era mai bine, poate ca era mai rau. Dar hai sa vedem. Cum era inainte??
La varsta pe care o am acum (33) pot spune cu mana pe inima ca era mai bine. Dar atentie! Numai din anumite puncte de vedere. Normal ca la 15-16 ani mi se parea infect sa ma duc la scoala si sa-mi fac temele. Sa nu credeti ca noi, astia mai batrani care ne dam cu parerea pe bloguri, am fost toti premianti. 
Am chiulit si eu, am luat 4 in teza, am fumat in spatele liceului, m-am pupat cu baietii in parc si pe la petreceri. Bun, daca si eu am facut suficiente tampenii in timpul scolii/liceului, de ce era mai bine? Pai pentru ca la vremea respectiva, singura modalitate de a realiza ceva in viata era sa inveti si sa termini o facultate. Si mai exista ceva ce acum vad ca s-a pierdut: respectul pentru profesori. Ok, uneori era si frica (eu am invatat fizica de frica, nu mi-a placut niciodata si nici nu am inteles-o). Imi respectam dirigintele (Dumnezeu Sa-l Ierte!) pentru ca m-a invatat matematica, mi-a dat 10 cand am stiut si 4 cand nu mi-am facut tema, stia sa glumeasca, stia cand sa fie de gasca si cand sa fie sever. Si absolut TOTI colegii mei l-au iubit si i-au deplans moartea acum cativa ani.
Ce mai era bine? O sa tipati la mine, dar eu consider ca uniformele erau un lucru bun (evident ca in liceu uram sarafanul ala oribil 
). De ce? Pentru ca se evitau multe discutii despre “cum e imbracata aia” si fetele nu veneau la scoala cu buricul la vedere. Am prins si eu o perioada din liceu cand nu am purtat uniforma, dar tin minte ca ma imbracam decent. Nu neaparat pentru ca imi impusese cineva, ci pentru ca scoala era ceva serios (asa consideram eu). Nu ma machiam la scoala. Tin minte ca, prin clasa a 11-a, m-am dat cu ruj. M-a vazut profa de fizica si mi-a facut observatie. Mi-a fost incredibil de rusine.
Nu stiu daca se facea mai multa carte ca acum. Si pe vremea mea existau corijenti. Pur si simplu unii invatau, altii nu. Cred ca si azi e la fel.
Nu vreau sa ridic in slavi sistemul de invatamant de acum 20 de ani, pentru ca avea suficiente hibe. De exemplu, se pierdea jumatate din trimestrul intai cu practica agricola. Cel putin asa era in provincie. Apoi pierdeam vremea pe la “atelier”. Pentru generatia hai-faiv, asta era un loc unde invatai sa folosesti o menghina si sa faci niste piese metalice inutile. Absolut divin! Si total inutil. Existau si orele de PTAP (Pregatirea tineretului pentru apararea patriei!) care erau obligatorii. Neparticiparea ducea la scaderea notei la purtare. Dar noi ne duceam, pentru ca era un bun prilej sa vrajim cu elevii de la celelalte clase. Mama cate cupluri se nasteau in perioada aia …
Ce m-a enervat in scoala a fost ca trebuia sa facem materii aiurea. Am invatat istoria in varianta scrisa de comunisti si am studiat intens ‘rezistenta materialelor’. N-am inteles nimic din orele de latina din clasa a 8-a. Chiar, se mai face latina in generala? La dirigentie trebuia musai sa citim ultimele cuvantari ale tovarasului din ’scanteia’ si sa le ‘discutam’. (evident ca in orele alea noi faceam de fapt matematica).
M-am lungit cam mult si se pierde ideea Ce vroiam sa spun de fapt? Ca sistemul nu era neaparat mai bun, ci doar diferit. Ca ‘lichele’ erau si pe vremea aceea si, daca ar fi avut acces la internet si la toata informatia prezentata la televizor, as fi avut si eu in liceu fatuce ‘chinuite de talente’. Ca pana la urma, cine vrea sa invete o poate face si o sa o faca, chiar daca in jur are atatea exemple de analfabeti care castiga milioane de dolari. Sincera sa fiu, nu as vrea sa fiu adolescenta acum. Sunt atatea tentatii si e, poate, de 2 ori mai greu sa te mentii pe drumul cel bun.
Pe de alta parte, sunt si mai multe oportunitati. Cunosc persoane de 20 si un pic de ani care au realizat deja mai mult decat mine. Poate pentru ca au avut un ’start’ diferit. Si se uita ciudat cand le spun ca eu nu mi-am pus problema sa lucrez in timpul facultatii, de exemplu. Suna aiurea acum, dar eu chiar ma duceam la cursuri si la seminarii. Iar in perioada imediat dupa revolutie nu prea se inghesuiau firmele sa angajeze studenti la zi. Tin minte ca singurele anunturi de angajare de pe la avizierul ase-ului erau cele pentru operator interviu (sondaje) la mercury.
Ca un fel de concluzie (sunt multe aspecte de discutat) nu cred ca sistemul de invatamant a devenit brusc atat de prost incat scoate dobitoci pe banda rulanta. A avut si inca mai are scapari. Cred ca pur si simplu, copiii nu mai vor sa invete. Pentru ca vad zilnic la televizor, smecheri care se descurca si o duc bine. Pentru ca vad cum parintii lor sunt mai preocupati de cati bani fac, decat de educatia odraslelor. Pentru ca vad ca doctorii si profesorii au salarii de mizerie. Pentru ca se castiga banii mult mai usor dand din fund decat dand din creier
Exact cand era somnul mai dulce. Dupa o cana de cafea sunt cat de cat in stare de functionare, dar nu stiu de ce mintea mea zboara in alte parti.
