De ce imi place jobul meu
De pe la inceputul anului ma tot ‘bantuie’ ideea de a-mi cauta un alt job. Din motive financiare, dar si pentru ca m-am cam obisnuit sa schimb locurile de munca (asta e al 10-lea). Am lucrat in domenii extrem de diferite in ultimii 10 ani: o firma ce vindea spume poliuretanice, una de distributie tigari, una de business consulting, am lucrat intr-o banca (Piraeus), am fost customer care manager la o firma ce vindea convorbiri telefonice internationale low-cost, am vandut grau si seminte de floarea soarelui (
), am lucrat in “vopsele” si, intr-un final, am ajuns la … software. Dupa cum se vede, sunt mai mult decat … flexibila (ca sa ma exprim delicat).
De obicei plecam foarte usor dintr-o firma. Era suficient sa ma enerveze ceva si … gata, luam ziarul, puneam cv-ul pe site-urile de joburi, mergeam la interviuri si rezolvam problema rapid si eficient (obtineam de regula un salariu mai mare). Pana intr-o zi, cand am descoperit ca nu mai e asa de simplu. Si am stat fara job vreo 5 luni. Chestie care m-a cam dat peste cap (chirie de platit la greu si no money at all nu prea se pupa cu drag). Faza e ca nu lipsa banilor era problema principala, ci faptul ca la 80% din interviuri mi se spunea ca-s prea calificata (in traducere libera, asta inseamna ca nu-si permit sa plateasca salariul cerut de mine
). E logic ca daca angajezi pe cineva care stie multe si ii dai un salariu de incepator, la un moment dat va pleca spre zari mai roze. Iar acel “moment dat” se masoara in luni de zile (2-6). A doua chestie nasoala din perioada aia a fost ca … era vara (am fost jobless din mai pana la inceputul lui octombrie!) cand nu angajeaza nimeni. De tinut minte: sa nu-ti dai demisia in aprilie! Si fiindca tocmai a inceput luna cu pricina, iar eu am ganduri de plecare, m-am gandit ca n-ar fi rau sa pun pe ‘hartie’ argumente pro si contra schimbarii
.
Pai sa vedem mai intai ce-mi place la jobul meu actual (testez soft, fac manuale de utilizare si apoi fac training la client):
- e aproape de casa (aproape vis a vis de bloc)
- fac o munca interesanta (chiar daca uneori e obositoare)
- am niste colegi bestiali (atatea poante cate s-au facut in firma asta, n-am mai intalnit nicaieri)
- am sefi intelegatori cand e vorba de probleme personale (dovada - zilele astea am tot lipsit de la birou ca sa merg la spital la tata si nu au comentat nimic)
- am sefi foarte tineri (unul e cu un an mai mare decat mine, iar celalalt e cu 4 ani mai mic) ceea ce elimina din start fazele cu “domnule director, permiteti sa raportez”. Le spun “sefu” doar in gluma, cand iesim la o tigara
- nu exista restrictii referitoare la navigarea pe internet sau comunicarea pe messenger (e sarcina de serviciu chiar). Poti sa stai cat vrei la palavre, atata timp cat iti faci treaba.
- orele suplimentare se platesc (dar se fac numai daca este cu adevarat nevoie, nu se freaca menta aiurea dupa program)
- exista o persoana in firma care se ocupa (printre altele) de chestiuni administrative pentru ceilalti angajati. De exemplu, ne plateste facturile, ne cumpara mancare, cauta informatii pe net etc (si nu, nu e secretara). Pentru mine e un avantaj enorm pentru ca ma scapa de un stres (imi mai si aduce aminte - vezi ca nu ti-ai platit netu
). Seful a pornit de la ideea ca programatorul trebuie sa programeze si atat, nu are voie sa fie stresat de nimicuri cotidiene
) - am abonament la medicover (si il folosesc
) - mi s-a intamplat sa-mi fac programare la cosmetica in timpul saptamanii, de la ora 15.00 la 16.00, si sa o onorez :D. Ma intorceam apoi la birou si lucram (doamnele inteleg ce avantaj mare e asta
) - am voie sa scriu in raportul de activitate “documentare” daca toata ziua am cautat informatii pe net (se cheama self training) - asta se intampla mai ales in perioada cand ma ocupam de certificarea ISO. Evident ca in ‘documentarea’ asta mai intrau si niscaiva bloage de citit …
- toaleta e unisex, dar e extrem de curata
(asta apropo de ce povesteste Andrei aici)
Ce nu-mi place:
-
salariul nu e nemaipomenit (da’ nici naspa nu e ) - btw, ma enerveaza maxim sa ma intrebe cineva ‘ce salariu ai’
-
ca nu prea am cum sa aplic aici ce am invatat prin facultate sau pe la alte firme, si uneori ma cam frustreaza asta
Dupa cum se observa, avantajele ar fi destule … Si totusi, cred ca la un moment dat, disconfortul finaciar isi va spune cuvantul. Pentru mine la momentul asta e mai important sa ma duc cu drag la serviciu decat sa castig mii de euro (ar fi ideal sa le am pe amandoua, da’ na … ). So, cred ca mai aman un pic plecarea, dar voi urmari cu interes ‘miscarile’ de pe piata fortei de munca.
M-ar interesa sa stiu si cum e pe la voi. Sunteti multumiti de joburi? Conteaza banii mai mult decat confortul psihic? Ce puneti in balanta cand aveti in vedere un job nou? Ce avantaje aveti (nu ma refer la cele financiare)? Ce v-ar determina sa plecati de la o firma? Chiar ma intereseaza comentariile voastre. Puteti sa raspundeti si pe propriul blog daca vreti.
Tags: job
aprilie 3, 2008 la 12:12 am
mie imi place ce fac. sunt profa si stiu ca multi stramba din nas cand aud dar eu chiar am satisfactii in meseria asta. copilasii (care nu-s chiar copilasi ca-s la liceu) sunt niste dragalasi, ne distram de milioane (parintilor care citesc pe aici: nu va ingrijorati, faptul ca ne distram nu inseamna ca nu facem si treaba), tot copilasii ma ajuta sa fiu foarte toleranta, rabdatoare, sa fiu mereu la curent cu moda, artisti in voga, etc… colegii sunt (unii) super ok, sefi…mda..nu le poti avea pe toate.
mai ramane problema banilor. eu nu ma plang ca mai scot pe langa din meditatii si traduceri. si, chiar daca n-as scoate, tot nu m-as plange pentru ca imi place prea mult ceea ce fac si asta e mai important pentru mine.
aprilie 3, 2008 la 2:06 am
My job is being Piry.
Si nu e asa usor cum pare.
aprilie 3, 2008 la 9:52 am
Ciupercutza draga, am senzatia ca noi comunicam telepatic!
Parca mi-am vazut viata scrisa de tine (din multe puncte de vedere): credeam ca numai eu am fost obligata sa imi schimb locul de munca atat de des (spre disperarea mea si, ulterior, a angajatorilor care constatau cat de folositoare eram pentru firma lor, abia dupa ce plecam
). Dar, dupa cum spuneai si tu - la un moment dat, supra-calificarea poate deveni o povara: tu nu mai esti dispus sa faci acte de caritate (mai ales cand trebuie platita chiria si stiu si eu cum e cu treaba asta) iar ei ori nu pot, ori nu vor sa iti ofere mai mult; si, atunci, o decizie din partea ta se impune.
) Eu sunt Asistent Manager, ceea ce poate ca nu pare prea mult; dar, daca te gandesti ca inseamna un fel de “om bun la orice”… abia atunci iti dai seama ca asta implica secretariat, contabilitate primara, activitati de personal, administrative/organizare, limbi straine, multe programe de calculator, lucru cu oamenii, niscaiva marketing si… Dumnezeu mai stie cate altele… Gata, ma opresc, o sa fiu din nou acuzata de lipsa de modestie…
Oricum, cred ca a fost mai mult decat suficient ca sa iti poti face o idee… 
Dar, tot ca si tine, pentru mine e mult mai important sa imi placa munca mea (ceea ce si pot zice): ma intereseaza sa lucrez ceea ce imi place si sa o fac din ce in ce mai bine (ai sa razi, dar mereu este loc de “si mai bine”, oricat de supra-calificat ai fi!
aprilie 3, 2008 la 11:51 am
momentan conteaza mult mai mult confortul psihic. chiar ma gandesc ca dau o parte din salariu pe faptul ca pot sa dorm pana la 10
ar trebui sa mi se ofere semnificativ mai multi bani ca sa ma trezesc la 6 (doamne, nici nu e lumina la ora aia!) si sa imi misc curu’ la munca. si la mine nu prea poate fi vorba de serviciu in zona, ca in zona mea nu prea sunt firme.
pana acum am plecat din firme din doua motive: scoala (sesiune, licenta, d-astea) sau probleme cu banii (adica dupa ce nu mi-au dat salariul 4 luni m-am saturat si eu). eu am o toleranta destul de mare la probleme, prefer sa stau unde e caldut decat sa ma agit. si mi-e frica de interviuri, am fost doar la un singur interviu pe bune, candva in liceu
in rest m-am angajat in locuri in care am avut recomandari/cunosteam sefii, deci n-a fost nevoie decat de o discutie.
si locurile mele de munca au fost foarte variate, dar majoritatea au fost part time prin facultate. in ordine: agent de vanzari, agent de turism, web editor (scriam stiri despre monden, bleah), redactor (mi-a placut la nebunie), web editor din nou (fara monden, din fericire). si la scoala am facut, tot in ordine, informatica, turism, comunicare, deci la fel de haotic.
idealul acum ar fi sa imi pastrez jobul actual si sa pot face part time ceva la o editura, dar nu stiu exact ce (redactarea e misto, dar vreau sa mai si vad oameni la fata).
mama cat m-am intins..
aprilie 3, 2008 la 12:13 pm
Duamna, eu o sa raspund inginereste, pe rand, la fiecare problema:
chiar daca pleci cu punga de bani… Nervii pe care ti`i faci cu beneficiarii&clientii pot fi “acoperiti” cu banii din salariu, dar cei facuti de “cei din curtea ta” sunt .. de nepretuit, in sens negativ!
). N`as pleca undeva unde sa fie “mai liniste” - am devenit addicted de stress si de telefoanele care suna`n draci, si de presiunea predarilor de pe azi pe maine, n`as pleca la “o multinationala” - pentru ca simt ca intr`o firma mai mica ai conditii mai mari sa te afirmi si sa te dezvolti TU, ca om si ma gandesc CU GROAZA cum naiba o sa stau eu acasa, in concediu dupa nastere?! O sa mor de plictiseala….
1. Sunteti multumita de job?
Extrem de multumita. Dupa terminarea facultatii, am facut tampenia vietii mele , si m`am angajat la o Regie Autonoma, sperand ca o sa revolutionez eu lumea in domeniul meu. Bineinteles ca stateam AIUREA la munca (ca, deh, eram la STAT) si salariu era de mizerie. Dar cel mai tare ma irita ca nu progresam profesional. Asa ca am fugit cat am putut de repede “la particulari”, desi am platit daune Statului ca n`am stat 3 ani la ei (cah! statul sucks!!!). Unde lucrez acum este super stress, este departe de locuinta dar satisfactiile profesionale si materiale sunt pe masura.
2.Conteaza banii mai mult decat confortul psihic?
SUb NICI o forma!!!! Este mai important sa te duci cu placere la serviciu, decat sa te duci intr`o atmosfera incrancenata si unde nu`ti poti desfasura treaba cum trebuie, ca te mananca diversi de partile moi
3. Ce puneti in balanta cand aveti in vedere un job nou?
Pai: a) posibilitatea de a invata ceva nou si util pentru cariera mea; b) salariul; c) mediul de munca; d) departarea de casa.
4.Ce avantaje aveti (nu ma refer la cele financiare)?
Lucrul IN ECHIPA cu niste oameni care imi sunt in primul rand PRIETENI si apoi colegi de serviciu.
5.Ce v-ar determina sa plecati de la o firma?
As pleca doar in momentul in care as realiza ca nu mai am nimic de demonstrat in acel loc, ca nu mai pot evolua. (nu e cazul pentru mine de asa ceva la actualul loc de munca
(Jen, uite aici vorba-lunga.. tu ai fost o delicata)
aprilie 3, 2008 la 1:59 pm
Situatia mea este un pic diferita in momentul de fata.Sunt intr-o perioada de relaxare-in traducer fara un job de 7 luni.Dar asta se datoreaza doar faptului ca sunt la un curs de master.
Daca am fost multumit de job?Cu siguranta da.In cei aproximativ 3 ani de zile in care am lucrat,nu a fost o zi in care sa nu ma duc de placere la munca.Chiar daca la inceput salariul a fost destul de mic-cei drept asa sunt salariile in turism-iar sefii nu exact nu ti-ai fi dorit,mediul in care am lucrat a fost un factor ce m-a mentinut la prmul job un an jumatate.Dar daca te uiti doar la partea financiara incepi sa iti pierzi din motivatie.
Logic motivatia este cea care conteaza la un job.Si logic aceasta motivatie trebuie mentinuta si de sefi.Daca ti-ai schimbat de foarte multe ori jobul,nu e vina ta, e vina superioriorilor care nu au fost in stare sa te mentina si sa te motiveze sa continui cu ei.
Insa cum spuneai si tu-nivelul de calificare ridicat-este un dezavantaj.Cel putin momentan in Romania.Niciodata nu am inteles angajatorii care prefera sa angajeze o persoana fara experienta,sa stea dupa fundul ei jumatate de an sa o invete,in loc sa angajeze o persoana cu experienta care ii poate aduce beneficii financiare mult mai rapid decat persoanele incepatoare.
Acesta calificare probabil va fi si la mine o mare problema dupa reintoarcerea de la master.Nici nu vrea sa ma gandesc la fetele angajatorilor cand le voi zice prententiile mele financiare:))
aprilie 3, 2008 la 3:43 pm
Eu cred ca si banii sunt destul de importanti intr-un job, mai ales daca vrei sa traiesti cat de cat in viata asta :). Un job bun este dupa parerea mea ceva peste 10 mil in mana, ala e un job cat d ecat k. E bine sa te simti bine la serivici, dar sincer as prefera 1 mie de euro si 1 job de 8 ore mai stresant, decat un job flexat si un salar de 7 mil, (e pur comparativ). Eu pot sa spun ca am un job bun, e placut, e frumos, dar un ban in plus nu ar strica
aprilie 3, 2008 la 6:12 pm
Va multumesc la toti pentru mesaje :-*
@oana: mai rar in ziua de azi un profesor multumit … ma rog, o profesoara
Stiu ca salariile sunt mici, din pacate. Dar ma bucur mult ca-ti place ceea ce faci. Elevii tai sunt niste norocosi
@pirahna: aha … deci d’aia esti obosit si irascibil tot timpu’
@sorina: om comunica si nu stim
Am fost si eu asistent manager si mi se pare cel mai solicitant job din lume. Eram om bun la toate in firma aia, veneam prima, plecam ultima. Uram jobul ala, desi la vremea respectiva castigam bine.
@Jen: ce job e ala pentru care te trezesti la 10??? vreau si io
Esti o norocoasa daca nu ai fost la interviuri. Eu am fost la zeci … inclusiv in firme d’alea dubioase de apartament (pe la inceputurile ‘carierei’ mele) sau pe coclauri, prin afara Bucurestiului … In perioada jobless mergeam la cate 2 interviuri pe zi, aproape zilnic. Mi s-a acrit de “cum te vezi tu in urmatorii 5 ani” si “care sunt punctele tale forte”.
@melek: doamna injiner, ma bucur ca iti place ce faci la job, da’ incearca sa nu te mai stresezi atat. Pentru ala micu’ pe care o sa-l plimb io prin parc la vara
@Sorin: ai zis bine, e important ca angajatul sa fie motivat. Altfel pleaca. Dar si motivarea asta, trebuie facuta cu cap. Ca daca dai un salariu mare unuia care o freaca toata ziua, nu faci decat sa-l ‘motivezi’ sa stea in continuare degeaba … Vezi ca si masterul asta e cu dus-intors
Unii angajatori se cam feresc de diplome multe .. pentru ca asta inseamna ca angajatul vrea salariu urias … In fine, ai dreptate, asa e in Romania. Eu sper sa-ti gasesti cat mai repede job-ul dorit.
@Andrei: in sfarsit un tip materialist
kiddin’ … Andrei un job bun nu se masoara numai in salariu (pt mine, de ex, un salariu de 10 mil e prost - cam atat dau eu pe chirie). Cand eram mai tanara si mai cu pofta de munca (si mai naiva … as adauga in paranteza sa nu vada nimeni), alegeam intotdeauna job-ul cu oferta financiara cea mai babana. Inaintand in varsta, mi-am dat seama ca am nevoie de alt gen de beneficii … pentru ca nu-mi mai place heirupismul si nici statul cu orele peste program pentru impresionarea sefului. Tu esti mai tinerel … inca mai poti 
aprilie 3, 2008 la 7:31 pm
Inca o chestie: am uitat sa va spun ca apreciez foarte mult raspunsurile voastre detaliate. Si imi mai place faptul ca veniti din domenii atat de diferite …
aprilie 3, 2008 la 11:42 pm
Ce salariu ai? :))
N-am despre ce altceva sa vorbesc, pentru ca momentan nu sunt salariata.(iar pe termen scurt nici nu-mi doresc asta, dat fiind faptul ca sunt anul I la facultate ). Dar mi-a facut placere sa citesc ce ati postat voi pe aici
PS: Cred ca deocamdata nu-ti doresti sa pleci de la jobul actual, pentru ca daca ai fi dorit asta ai fi gasit o gramada de minusuri. Dar balanta ta este excedentara …
aprilie 4, 2008 la 10:33 am
Ela:
Tu bucura-te de anii studentiei … ca de muncit o sa tooooooot muncesti o viata intreaga 
Da, ai dreptate … nu-mi doresc foarte tare sa plec. Cel putin nu acum.
aprilie 4, 2008 la 11:41 am
andrei, cred ca aici se aplica ce ziceam eu - ce avantaje obtii de la un salariu mai mare. adica daca mi s-ar oferi MULTI bani probabil m-as gandi serios sa plec. dar cum momentan cu salariul meu reusesc sa ma descurc destul de bine, si imi mai si place ce fac, si lucrez cu oameni misto, n-am motivatie ca sa caut altceva.
ciupercutza, pe mine m-au intrebat chestia cu peste 5 ani la primul si unicul interviu. eu eram in clasa a 12-a sau anul 1. unde mama dracului puteam sa ma vad?! nici acum nu ma vad nicaieri anume in 5 ani, e unul dintre motivele pentru care evit interviurile ca pe naiba. nu stiu ce vreau si nu ma pricep la mintit in chestia asta. mi se pare o ipocrizie totala: tu te faci ca visul tau e sa lucrezi toata viata in firma x si ei se fac ca te cred. suntem adulti, de ce s-o dam dupa deget?
jobul meu presupune lucrat pe net, din scaunelul meu comod de la birou, si cata vreme termin ce-am de facut pot sa lucrez si noaptea de la 1 la 7 daca am chef… singura chestie naspa e ca am inceput sa imi doresc si eu sa socializez, sa mai vad fata de om… mai ales cand prietenii imi povestesc cum se distreaza la serviciu. si cand am avut slujbe care presupuneau sa fiu la birou erau firme mici de tot in care nu prea aveam cu cine sa vorbesc…
aprilie 4, 2008 la 2:38 pm
Jen - interviul, cel putin in prima faza cu HR-ul, e o minciuna gogonata pe care o ambalezi frumos si le-o bagi pe gat. Eu am invatat raspunsurile ca pe poezie .. si le dau automat. Adevaratul interviu e ala cu omul de care o sa depinzi direct (viitorul sef de exemplu). Cu el pot discuta chestiuni concrete. Numa ca pana ajungi la el … trebuie sa treci pe la ‘fetele de la hr’. Cel mai tare imi place sa le spun chestii ‘tehnice’ legate de job, sa ma laud cu ce stiu si sa le urmaresc privirea aia sincera de “habar n-am despre ce dracu vorbesti”

Asta cu “sa mai vezi fata de om” e cu dus si intors .. depinde de ce oameni sunt in firma aia
aprilie 4, 2008 la 10:48 pm
In primul rand, avantajele pe care le ai sunt suficiente pentru a mai ramane acolo cel putin un an.
Suna super bine.
In al doilea rand, sa iti raspund la ce ai intrebat: avantajele mele la lucru: orar bun, nici eu nu tre’ sa stau peste program, unless is necessary, salariul ok, mai ales ca eu stau cu ai mei si mai ales ca in afara de limbile straine pe care le stapanesc n-am stiut mai nimic cand m-am angajat. Acum insa sunt the best pe domeniul meu, de-aia cica is si Senior. ;
Apoi, primele, bonusurile si respectarea zilelor de leafa sunt sfinte, iar daca se intampla sa intarzie, scuzele de la sef curg garla. Team-buildinguri si mese in oras destul de dese, invoiri cate poftesti (poti sa recuperezi sau sa iti iei concediu). Aici ca vine vorba de concediu, desi pot sa mi-l iau cand am chef, nu pot sa mi-l iau deodata cu colega de departament, care nu intamplator imi este si cea mai buna prietena. Asta e naspa, pentru ca nu putem merge nicaieri impreuna.
Apoi, tot la negative, ar intra echipa, pe care la inceput o adoram. Cu timpul lucrurile s-au rasturnat in asa hal incat mergeam cu sila vreo 4-5 luni la lucru. pana acum de curand, cand lucrurile s-au mai indulcit. Cred ca conteaza foarte mult oamenii cu care esti 8h pe zi. daca ei iti fac viata amara, oricat ti-ar placea ce faci, ajungi la disperare…
Of, si acum nu mai stiu…
aprilie 5, 2008 la 12:52 am
Tomatina, se zice ca parintii, vecinii si colegii de serviciu nu poti sa-i alegi
In orice firma mai apar ‘frecusuri’ intre colegi. Nici la noi nu sunt toate roz in permanenta. Ne mai ciondanim, ne impacam … fiecare are hachitele lui. Job perfect nu exista 
mai 2, 2008 la 12:34 am
[...] deja sunt priviţi ca bunuri valoroase de către angajatorii care nu vor să îi lase să place aşa usor. Ştiţi povestea cu "nu am experienţă" sau "salariile sunt mici" sau alte [...]
mai 2, 2008 la 3:08 am
poti sa gasesti si confort si bani trebuie doar sa stii sa cauti
eu am avut asta si la fostul job(asa mai pe final de cariera acolo ) si la actualul
depinde cat de sus tintesti si cata experienta/calificare ai in domeniu
viitorul nu este doar maine
mai 2, 2008 la 1:24 pm
Pentru mine, un job ok (acum am un job ok) este cel care iti ofera urmatoarele:
- sa fii multumit sa te duci la job, sa stai acolo si sa stai si in plus daca e nevoie - cu alte cuvinte taskuri care sa fie challenging si sa-ti faca placere
- sa-ti permita sa evoluezi profesional (si ca abilitati si ca responsabilitati)
- sa-ti ofere un salariu din care sa-ti permiti sa platesti creditul pentru casa (ca un prag orientativ as spune minim o mie de euro).
Work your ass out and enjoy!
(ideea e de la zoso, de la el am si ajuns sa citesc postul asta)
mai 2, 2008 la 1:25 pm
mda, just realised, am uitat sa mentionez colegi cat mai ok
mai 2, 2008 la 1:42 pm
@Victor: ma bucur ca tu ai reusit sa le gasesti pe amandoua (bani si confort). Momentan eu inclin mai mult catre confort. O fi de la varsta …
@Lucian: marea majoritate isi doreste un job ok (asa cum il descrii tu). Asa se naste clasa de mijloc in Romania. Vom munci ca sa platim creditul la casa (30 de ani de acum incolo).

Pana de curand imi doream exact ceea ce ai mentionat tu. Din motive de sanatate, mi s-au schimbat brusc prioritatile … O sa scriu despre asta, in curand. Te mai astept pe aici
mai 2, 2008 la 5:41 pm
pai ce e cu varsta?
mai 2, 2008 la 6:55 pm
Pai e … ca dupa 30 de ani am inceput sa privesc altfel lucrurile. Nu mai aleg ca disperata dupa bani si … atat. Ma intereseaza si ce fac si, mai ales, in ce conditii. Am nevoie de timpul meu liber. Vreau sa ma gandesc la o familie, la un copil. As putea de ex sa ma angajez in vanzari (mi s-a si propus de altfel). Asta inseamna alergatura toata ziua, deplasari in tara, pe bani mai multi ce-i drept. Nu vreau sa fac asta.
La momentul asta nu pot sa-mi schimb jobul pentru ca intre timp am descoperit ca nu sunt atat de sanatoasa cum credeam. O sa-mi rezolv problemele medicale si abia apoi o sa ma gandesc la cariera. D’aia zic … de la o varsta incepi sa te resimti. Si atunci alegi confortul.
mai 2, 2008 la 7:23 pm
Intentionam sa-mi dau demisia in mai dar nu vreau sa stau “pe bara” chiar pana’n toamna… o sa ma gandesc de 2 ori inainte s-o fac. Motivele sunt cele clasice: bani putini si multa munca. Asta ar fi raspunsul la prima intrebare.
Deocamdata am un job low stress, oarecum fara perspective si bineinteles, prost platit.
La un nou job iau in considerare cat de departe e de casa, deplasarile in afara orasului si programul de lucru. Pt ca sunt la master acum, nu-mi surade ideea de a pierde cursuri/seminarii. Vreau sa invat ceva, n-am dat la master doar pt o hartie…
De “calitatea” colectivul in care vei lucra e greu sa-ti dai seama in urma interviului. Just hope for the best
Ideal e sa-ti placa ceea ce faci. Daca si colegii sunt ok atunci conceptul de “munca” devine relativ.
Ca sa-ti raspund la ultima intrebare, caz concret: (pe langa motivele de mai sus) munca de rutina, hartzogaraie excesiva, si frecusurile cu unii colegi.
mai 2, 2008 la 8:18 pm
probabil ca ai si tu dreptate de la o varsta e altfel nu am privit niciodata loculu de munca ca o chestie “bani vs confort” la inceput au fost banii dupa care am fost interesat de calitatea proiectelor in care sunt implicat de ce vrea sa se faca si cat de interesant mi se pare
@Andy e prostie mare sa iti dai demisia fara sa iti gasesti in prealabil ceva eu am facut o data in toamna dar stia ca am de unde alege si ca mai mult de 2 nu o sa stau pe “bara” nu am stat decat una
mai 2, 2008 la 9:20 pm
Chiar ma pregateam sa-i spun lui Andy sa nu-si dea demisia decat daca are ceva asigurat.
Mi-ai luat-o inainte.
Andy, daca esti la master o sa ai un atu in plus dupa ce-l termini. Toti am avut la un moment dat joburi fara perspectiva. Dar chiar si un asemenea job e mai bun decat nimic. Eventual mergi la cateva interviuri si vezi cam care e situatia pe piata. S-ar putea sa ai surprize si jobul tau (asa naspa cum e) sa ti se para brusc ok
Cel putin pana termini masterul.
mai 2, 2008 la 10:33 pm
am auzit de unu care se duce la interviuri numai ca sa vada care e piata
si cand se ajungea la celebra intrebare dece vrei sa lucrezi in firma noastra omu spunea clar ca nu vrea vroia sa stie doar cum mai merge job-ul lui pe piata
mai 3, 2008 la 12:18 am
victor, ciupercutza: aveti dreptate, o sa aman demisia pana voi avea ceva asigurat. Cat despre terminarea masterului, asta mai mult ca sigur ma va prinde lucrand in alta parte