Despre protest si alte chestii personale

Furnizorul meu personal de servicii internetistice considera ca eu petrec prea mult timp in fata calculatorului, gugalind sau citind bloage. Asa ca mi-a intrerupt accesul la tzeava de net, care imi intra in casa printr-o gaura destul de inestetica aflata langa geamul termopan si mascata de catre draperia aurie. Mda … prea multe detalii inutile, stiu. Idee de baza e ca de 2 zile n-am net acasa. Daca am vazut eu aseara ca n-am acces la jucaria preferata, mi-am luat gentuta, mi-am pus pantofiorii si am pornit spre crashma. Noroc cu pauzele astea de internet, ca mai apuc sa socializez si eu cu oamenii la un pahar de suc. Nu beau bere ca ingrasa. Am baut suficienta vineri la party.

Azi de dimineata am ajuns frumusel la biuro, mi-am deschis computadorul si apoi am intrat pe blogul meu preferat. Ciupercutza … nu stiu cum L-am deschis, l-am salutat (pe el, blogul) si l-am lasat undeva in bara de jos pentru ca aveam alte chestii de facut. Ca de exemplu sa discut pe mess sa muncesc Ok, ok … am testat si o aplicatie de facturare, dar acum astept sa-mi vina o versiune noua, asa ca fac o pauza.

Booon! Si zic eu ca ar fi bine sa ma dau o tura pe bloguri, sa vaz ce s-a mai scris de ieri incoace. Pai ce sa se scrie?

Alin Farcas invita blogosfera romaneasca sa se alature unui protest pasnic alaturi de familia regretatului Teo Peter. Alin scrie pe blogul lui un post cu un titlu foarte sugestiv. Evident, este revoltator ce s-a intamplat. Americanul din vina caruia a murit Teo Peter a scapat nepedepsit. Familia cantaretului este nemultumita de sentinta (si pe buna dreptate). O suma de dolari (indiferent cat de mare ar fi) nu inlocuieste viata unui om.

Aş vrea ca măcar tot atîţia bloggeri câţi au fost să primească premii şi să dănţuiască la RoBlogFest, să iasă în stradă, alături de familia lui Teo Peter, şi să-şi apere demnitatea. Să ceară dreptate.

Subiectul a fost preluat si de iLL, care trimite rugamintea lui Alin mai departe catre restul “blogosferei”.

Tot legat de aceeasi problema, Cabral  scrie foarte pertinent si la obiect, punand o intrebare cheie:

Bun, sunt de acord, ma raliez din start ideii. Dar, intreb simplu: ce cerem? Sau ce incercam sa realizam?

Mi-am dat seama ca si eu imi pun exact aceeasi intrebare. Ce vrem sa obtinem prin acest protest? Din punctul meu de vedere, a organiza un miting de protest, chiar pasnic fiind, in perioada summit-ului cand masurile de securitate sunt maxime, e cam riscant.

Sunt de acord ca trebuie sa ne manifestam cumva solidaritatea fata de familia lui Teo Peter, sunt de acord ca putem - si trebuie- sa luam atitudine pentru ca statul roman a avut o reactie de “ruda saraca” - lasa maica, noi oricum suntem mici si amarati, nu ii mai sculam si pe astia in capu nostru, ca si asa ne-au facut un favor ca ne-au primit in NATO. Dar nu stiu daca un meeting este forma cea mai potrivita. O sa scriem pe bloguri, o sa scrie ziarele (sau ar trebui sa o faca), vom reusi sa gasim o forma de manifestare prin care sa ne exprimam nemultumirea fata de autoritatile romane. Pentru ca aici e buba.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Ma bucur ca oamenii vor sa ia atitudine, ca vor sa protesteze, ca nu raman indiferenti. In fond si la urma urmei, un om si-a pierdut viata din cauza unui inconstient. Care daca ar fi fost roman, ar fi facut puscarie. Intentia lui Alin este laudabila si o sustin. Dar poate ar fi bine sa ne gandim impreuna si la alte metode de a o pune in practica. Invit cititorii sa-si exprime opinia si, eventual, sa vina cu sugestii.