Archive for februarie, 2008

Intuitie

februarie 10, 2008

Ca tot vorbeam ieri de faptul ca simt anumite lucruri … Mi-am facut testul asta stupid si a iesit ca :


You Are 88% Intuitive


Your intuition is so spot on it’s scary!You can learn a lot about people and situations, simply by listening to your gut.And you’ve even wondered if you can predict the future at times.Just be sure not to always listen to your intuition… someday it could be wrong!
Na, azi ‘intuiesc’ ca o sa zac in casa si o sa dorm :P Asta pentru ca in ultimele 2 nopti m-am culcat tarziu … sau devreme ;) .
Poate ma opreste naibii cineva sa nu-mi mai fac teste idioate de pe net :D Mai bine il rog pe Dexter sa-mi ghiceasca in tarot … mhahahaha … Da’ vezi sa-mi zici numa de bine :D
Clar, m-am tzacanit.

5 minute

februarie 9, 2008

Uneori viata se poate schimba in 5 minute. In bine sau in rau.

E suficient sa vezi pe cineva pe strada. Sau sa asculti o melodie. Sau sa primesti un telefon. Sau sa citesti ceva. O discutie de 5 minute te poate face fericit sau te poate intrista iremediabil.

E incredibil cum te schimba ceva ce se intampla intr-o perioada atat de scurta. Iti da prioritatile peste cap. Si iti doresti sa nu fi ascultat, sa nu fi citit, sa nu fi vorbit, sa nu fi vazut … Te intrebi de ce oare in acele 5 minute nu ai facut altceva.

Acum 3 ani, intr-o dimineata de duminica, am iesit din casa sa ma plimb. Era una din plimbarile mele obisnuite de weekend, cand merg fara tinta pe strazile Bucurestiului. Numai ca de data asta am schimbat traseul, fara sa-mi dau seama. Nu stiu nici pana in ziua de azi ce cautam pe strada aia, la ora aia. Picioarele m-au dus singure. Poate pentru ca trebuia sa vad ceva. Pe cineva. Cu altcineva. Si asta a schimbat tot. Nici pana in ziua de azi nu imi pot explica de ce a trebuit sa fiu acolo, fix la ora aia. Nu stiu cum ar fi fost viata mea daca as fi plecat cu 5 minute mai devreme de acasa. Sau mai tarziu.

Uneori, cand intuitia imi spune ca ceva se intampla, prefer sa ignor semnele. Dar ele se incapataneaza sa apara, sa ma atentioneze.

Eu cred ca in lumea asta toate se intampla cu un rost. E frustrant cand nu-l inteleg imediat. Cand nu pricep de ce s-a intamplat asa, de ce am spus lucrul ala, de ce eram intr-un anume loc, de ce am facut anumite chestii… De obicei misterul se dezleaga dupa o perioada, mai scurta sau mai lunga. Dar atunci e deja prea tarziu.

5 minute … atat mi-a trebuit ca sa ‘vad’ ceva ce m-a tulburat … zilele astea. Acum regret ca in timpul ala nu am fumat o tigara sau nu m-am uitat la un clip cu Peanut. Ma enerveaza rau cand intuitia mea nu da gres. Mai ales cand simt lucruri naspa.

Hey, You! Da’ semne de bine n-ai??? P’alea de ce nu mi le arati? Ha? Hai, mai baga si o “comedie” la fata, ca mi s-a cam luat de “drame si mistere”. I need a good sign!

Spume

februarie 8, 2008

De la nervi.

Am constatat ca ma enerveaza sa lucrez cu femeile. Mai ales cu alea care se cred programatoare daca au vazut si ele niste cod in ultimele 4 luni. Cu restu’ n-am nimic ;)

Bun, ai modificat o chichita, mi-ai dat-o la testat, a fost ok. Am continuat sa lucrez pe aplicatie si am mai gasit niste dume. Ma chinui sa ti le trec frumos intr-un raport si tu-mi servesti replica: “a da, am mai lucrat si le-am corectat intre timp, acu’ vrei sa-ti fac cate un nou ‘exe’ din juma in juma de ora?” Da, toanto, pentru ca eu te ajut sa nu te faci de cacao in fata clientului si a sefului. Si sa-ti iei salariul in continuare. Zi mersi ca jumate din erorile pe care le gasesc, nu ti le trec in raport si ti le spun pe mess ca sunt eu fata buna. Ti-e asa de greu sa intelegi ca TOTUL trebuie testat si ca nu-mi faci un favor personal daca imi salvezi nenorocita aia de ultima versiune? Bine ca esti tu desteapta …

Na, mi-am varsat si io ofu’. Acum back to work.

Numele tau … japonez

februarie 7, 2008

Am primit de la un coleg un link unde pot sa vad cum arata numele meu in japoneza :D

In firma s-a hotarat ad-hoc sa ne inscriptionam canile de cafea cu numele scrise asa. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie dimineata … “bai, unde e cana lu’ Katoteshikuki? vezi ca e in chiuveta langa a lu’ Katakitoka” :P

Iaca: http://rajaka.net/projects/japanizer/

M-am indragostit …

februarie 7, 2008

… de mocofanu’ asta din poze  :P Da’ rau de tot … :D Mie, in general, nu-mi plac cateii (mi-e frica de ei). Dar pe ghemotocul asta l-as lua acasa fara sa clipesc.

Nu stiu cine le-a facut. Eu le-am primit pe email… 

cutucutu

(more…)

De dimineata …

februarie 7, 2008

… la cafea, intrebare intrebatoare:

Care este forma de perfect compus a verbului “a rage“? :P Mie nu-mi suna niciuna ca lumea … :D

Ultima romantica …

februarie 5, 2008

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti … o leapsa. Care umbla sloboda prin blogosfera si nimeni nu se indura sa o termine. :) Si cand ma gandeam eu ca scap, zbang … am iesit la numaratoare … din oceanul pacific/a iesit un peste mic/si pe coada lui scria/iesi afara dumneata :D Persoana care mi-a pasat leapsa este Andrei. Si nu pot sa-l refuz pentru ca este inalt, ciufulit si isi plateste asigurarile in Cora :P

Pica bine leapsa asta, pentru ca altfel te-as fi “delectat”, mai jurnalule, cu un alt post deprimant despre o zi de marti ingrozitoare, in care nimic nu mi-a iesit, am primit o veste extrem de proasta (sper sa nu mai primesc maine una si mai proasta de la job), m-am certat cu cineva (si iar mor de ciuda) si, in general, s-au intamplat cu brio toate ceasurile rele.

Si pica bine pentru ca mai descopar bloguri noi cu ocazia asta (mergand pe “fir”, din aproape in aproape). Leapsa in sine nu stiu ce scop are, dar toata lumea intra in joc.

Asadar, regulile lepsei (le-am şutit de pe un alt blog) :P :

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Cartea de pe masa se numeste “Ultima romantica - Viata Reginei Maria a Romaniei” - Hannah Pakula este autoarea. Frazele sunt urmatoarele:

Vara anului 1896 a fost o cotitura pentru Maria, o lovitura definitiva data rolului de Principesa pasiva, conventionala, de la cumpana a doua secole, ce-i fusese rezervat. Daca nasterea Elisabetei ii daduse Mariei sentimentul propriei sale valori, iar saptamanile petrecute cu Ducky in Anglia ii intarisera vointa, aceasta calatorie in Rusia i-a aratat cat era de frumoasa si de dorita.

Nu i-a trebuit mult timp dupa aceea ca sa decida ca avea dreptul sa stabileasca propriile reguli, multe spre spaima rudelor sale. Incoronarea lui Nicolae si Alexandrei, “mai mult vis decat realitate”, a fost momentul culminant din viata de tanara casatorita a Mariei.”

Bun. Cam asta citeste Ciupercutza cand are timp. Ea este foarte curioasa sa afle ce mai citesc si alti posesori de bloguri. Asadar, in ordinea numerelor de pe tricou, leapsa merge catre: Aura (pe asta nu poti sa o refuzi, e cu carti), Alin (vreau sa stiu ce citesti atunci cand nu scrii “Pamflezii” - care sunt foarte originale si le savurez de fiecare data), Alecsandru (sa vedem ce citeste tanara generatie), Pirahna (sunt curioasa ce carte are pe noptiera un domn misogin si un pic acid … asa - da’ le zice bine ;) - oricum, pe mine n-ai cum sa ma urasti, sunt mult prea dragalasa si .. modesta :P … btw, ti-a trecut raceala?) Paula (o domnisoara draguta care ma citeste si pe care as vrea sa o cunosc mai bine) si catre Hulub (care n-are blog, da’ vreau io musai sa stiu ce citeste - probleme gogule??? )

Si-am incalecat pe-o sa/ si v-am spus povestea mea …

PS Cui nu raspunde, sa-i pice netu o saptamana :P Am zis! (geez .. i’m such a child sometimes)

Grrr…

februarie 4, 2008

Gata, nu mai vreau sa scriu despre ce zi naspa am avut eu azi. Sau despre nervii pe care i-am avut toata ziua din cauza ca aplicatia careia trebuia sa-i fac manual de utilizare imi dadea eroare la fiecare 3 clickuri. Am injurat destul. Asta-i viata.

Am plecat de la birou si m-am plimbat vreo ora prin cartier ca sa-mi limpezesc creierul. Si ca sa caut un amarat de bancomat Raiffeisen (ca ala din Iancului era defect). Am remarcat in vreo 3 vitrine o invazie de inimioare rosii. Au scos globurile si au pus inimioare. Da di ce??? Pe bune ca nu inteleg. Chestiile alea nu o sa ma faca sa cumpar de acolo. Incepe deja nebunia cu valentinii?? Companiile producatoare de ciocolata si perne rosii de plush probabil ca fac sedinte peste sedinte si refac cifrele de vanzari. Nu contati pe mine, dragilor. Nu cumpar ciocolata (sunt la regim). Si nici inimi uriase.

Se tot ajunge pe blogul asta in cautare de retete/tehnici minune de agatat. Hai sa fiu fata buna si sa vand un pont “don-juanilor de google”: cand o sa fiti mari, sa va faceti presedintele Frantei. E urat cu spume, da’ a pus mana pe o bunaciune. Care il iubeste sincer si dezinteresat, of course. Deci dragalasilor, rapid … urmatoarea cautare pe guglea “vreau sa fiu presedintele frantei”. Problem solved. Cu placere.

Jmeker frantzuzu’ … s-a tinut de manutza cu nevasta-sa in campanie, a doua zi a divortat si oleak mai tarziu … ginerica. Imi place de el. Asa tata, traieste-ti viata. Cred ca alegatorii tai isi rod unghiile de ciuda. De ce nu m-o fi facut mama baiat, nu stiu! Nimic n-as fi iertat, parol! Dar despre asta, intr-o alta poveste …

O duminica obisnuita

februarie 3, 2008

Dupa o sambata care nu stiu cum a trecut (am reusit sa merg in Cora si sa cheltui dublul banilor planificati), azi m-am trezit la 12 si ceva. Am deschis TV-ul ca sa ma uit la o reluare din Gilmore Girls. La un moment dat a trebuit sa ma dau jos din pat pe motiv de foame si pofta de cafea. Am infulecat in fotoliu un bol de lapte cu cereale si mi-am savurat apoi cafeluta.

O raita prin bucatarie mi-a semnalat ceea ce banuiam deja: ca n-am mancare. Drept pentru care, m-am mobilizat exemplar si am reusit performanta de a pune niste condimente pe copanele de pui achizitionate ieri si de a le introduce la cuptor. Si da, am aprins focul (asta ca sa-i raspund cuiva care era curios :P ). Treaba asta m-a epuizat tare de tot, asa ca m-am gandit ca e bine sa ma odihnesc putin in fata calculatorului. :)

Si pentru ca am auzit multa lume vorbind de bine serialul House MD, am descarcat rapid vreo 10 episoade :D Sa vaza si ochiu meu ce si cum. Daca devind dependenta, voi bloggerilor sunteti de vina (stiti voi care sunteti, da?) :P Bun.

Asadar, serial, manichiura, pedichiura si probabil o iesire mai pe seara. Maine o luam de la capat cu nebunia.

Am vrut sa scriu azi un post mai amplu despre ce se mai intampla in “lumea minunata a bloggerilor”, concursuri, certuri, alea, alea … da’ e prea frumos afara. Asa ca mai bine imi vad eu de treaba …

Vineri seara

februarie 1, 2008

Ce faci dupa o saptamana aglomerata si obositoare, ce parea ca nu se mai termina? Pai, mai nimic … Culmea e ca am energie, mi-am intrat in sfarsit in ritmul de lucru si taman acu’ vine weekendul. Azi am lucrat super bine, am reusit sa ma concentrez si am terminat unul dintre manuale. Mai am unul, dar l-am lasat pe saptamana viitoare. Oricum, la ora cand am plecat azi de la birou, inca se mai lucra la versiunea finala a aplicatiei, asa ca am o scuza cat se poate de buna pentru depasirea termenului :D

Problema e ca am ajuns acasa si ma invart ca leul in cusca. Nu am chef de televizor, nu am chef de curatenie, n-am avut chef de iesit la crajma. Oricum lumea era ori racita, ori ocupata. Am rasfoit cateva bloguri, am fumat vreo 2 tigari, mi-am citit apometrele (e 1 ale lunii, tu nu le citesti???) si am constatat ca am consumat o groaza de apa calda ;) . Ma uit in lista de YM si vad status-uri de ‘bizi‘, de ‘plecat pe afara‘ sau ‘idle‘. Unii chiar ’spala vase’ :P

Incerc sa-mi gasesc o ocupatie pentru ca nu vreau sa gandesc! Nu vreau sa incep sa despic iar firu’ in paishpe. Facem golire de creier plin in seara asta. Ar merge o comedie, dar mi-e mult prea sila sa caut ceva pe dc+. Mi-am pus un CD cu ‘aerobic by Carmen Electra’, m-am uitat vreo 5 minute si cand mi-am dat seama ca ar trebui sa ma misc si eu, l-am oprit. :D . Am incercat si un tae-bo, cu niste unii care parca erau bagati in priza. M-am uitat si la ei vreo 5 minute, apoi am ajuns la concluzia ca am facut suficient sport in seara asta :D

Mi-am dat 2 pasentze (da, mai fac si d’astea), am mancat un mar (de altfel cam singura mancare de la mine din casa), am probat niste blugi mai vechi (nu, nu mai intru in ei), am gasit niste camasi ce trebuie calcate, am incercat sa citesc ceva, dar dupa 10 minute am abandonat din lipsa de rabdare.

Si m-am plictisit. Am apelat la amicu’ guglea sa ma distreze. Hai sa facem niste teste stupide. Ocupatia ideala: iti ocupa timpul si nu trebuie sa gandesti prea mult.

Primul test pe care mi-au picat ochii l-am completat in 10 secunde si iaca ce-a iesit:


You Act Like You Are 23 Years Old


You are a twentysomething at heart. You feel like an adult, and you’re optimistic about life.You feel excited about what’s to come… love, work, and new experiences.You’re still figuring out your place in the world and how you want your life to shape up.The world is full of possibilities, and you can’t wait to explore many of them.
Deci sunt parfum :) Ma port ca si cum as avea inversul varstei mele. Dar nici nu ma mira. Sunt inconjurata in 90% din timp de oameni care sunt mult mai tineri decat mine (they keep me young :P ).
Am mai facut niste testulete din astea stupide si am mai aflat despre mine ca:
sunt mai degraba o floare mov, un martini chocolate, opera de arta care ma defineste este Sleep de Salvador Dali (d’ooooooh .. testul era sa bifezi in ce “mood” esti .. eu am raspuns ’sleepy’), numele meu german este Anja Gwendolin (huh?!?) sau Lexi Silke (lista ar putea continua; am introdus numele meu de vreo 5 ori si de fiecare data a iesit altceva :D ) , am creierul portocaliu si ca, in general, sunt un sandvis cu sunca. Ei da, acum ca stiu toate astea pot sa ma duc si eu linistita la culcare. ;)