Ca tot vorbeam ieri despre cum ar trebui sa fie mesajele de eroare intr-o aplicatie, azi Word Pressu’ m-a facut sa zambesc cu urmatorul mesaj:
Parca am trecut mai usor peste faptul ca s-a stricat ceva. Am zambit, in loc sa injur. Poate ar trebui sa punem si noi tot felul de replici funny in message-box-uri. Pe astea cu siguranta le-ar citi utilizatorii 
“Bummer, you forgot to save the document. Oh well …. No big deal. Life goes on. Try again!”
Fantoma exista!!!!
Azi la ora 18.00 am primit mesaj pe YM:
tanti_rebeca: ce mai faceti dragilor?
tanti_rebeca: bine ati venit in casa mea
tanti_rebeca: acum plecati naibii ca am treaba 
Imi iubesc colegii! (cel putin pe unii dintre ei - aia care se tin de dume d’astea )
Cand programatorul nu prea stie engleza, tester-ul se apuca si corecteaza mesajele de prin aplicatie. Si bombane.
Am pierdut o ora bibilind la ‘message-box-uri’ si incercand sa-i explic unei doamne ca “the invoice cannot be created” suna mai profesional decat “cannot create invoice“. Parerea mea …
Si ne-am mai contrat pe o chestie. Tie cum iti suna mai bine:
Da, stiu ca ambele verbe inseamna a vrea. Dar wish implica mai mult sensul de ‘dorinta’ (ma, tu iti doresti sa salvezi nenorocita asta de factura sau chiar vrei cu adevarat …?). Please help me! Thank you!
N-am putut sa scriu nimic in weekend pentru ca nu am avut internet acasa. Am descoperit cu aceasta minunata ocazie ca pot sa fac si alte lucruri in afara de a sta cu ochii lipiti de monitor.
Ok, recunosc, tot am stat 2 ore in fata calculatorului, dar asta pentru ca m-am uitat la un film duminica dupa-amiaza. Am vazut un “siropel” dragut, “Wimbledon” pe numele lui. Un “lavstori” cam tras de par, intre un blond spalacit si cam trecut si o domnisoara fara tzitze si cam nesarata asa (mi-au placut totusi cateva rochite cu care a fost imbracata). Evident povestea de amor se petrece in culisele celebrului turneu de tenis (pe care il castiga el … na ca ti-am zis si cum se termina 
- oricum nu pierzi mare lucru daca nu-l vezi). (more…)
A mai trecut o saptamana. A fost crancen. Multe ore de stat peste program, nervi, stres, oboseala. Singurele momente mai “roz” au fost joi, cand ne-am “dragalit” prin firma, de o sa dam in diabet de la atata “dulce”. Astazi am testat in draci un soft ce trebuie livrat luni si care la ora 5 inca mai avea bube (nu grave, doar atat cat sa-ti strice tot cheful).
La ora 6 am inchis calculatorul si m-am apucat de impachetat pentru ca maine (adica azi) ne mutam intr-un alt sediu. Nu stiu cum se face, dar toti masculii firmei si-au gasit brusc un motiv sa plece, asa ca am ramas 5 gagici sa punem tot calabalacul in cutii. Si dai, si lupta … Nu mi-am imaginat ca sunt atatea dosare, cani, farfurii, cabluri, cratiti, masinute, avioane, prelungitoare, cutii de ceai (expirate). Avem pana si un ceas cu cuc! Nu functioneaza, dar noua ne e simpatic. Plus jdemii de alte chestii inutile pe care o sa le caram dincolo (am gasit 6 tastaturi stricate, o imprimanta veche, o punga de maushi, vreo 2 monitoare defecte, etc. Zaceau toate claie peste gramada intr-un colt. O sa le luam cu noi si o sa le bagam direct in beci. Dar nu le aruncam (more…)
S-a hotarat in firma, de comun acord prin sistemul democratic ”bai, asa facem“, ca maine ne vom adresa unii altora numai cu “dragul meu” sau “draga mea“, iar in conversatiile de pe YM se va folosi INVironmentu’ cu inimioare. Ne permitem pentru ca shafu’ al mare e plecat din sat cu doru’ (adica umbla prin alte tari). Cine nu respecta regula, va fi scris pe tabla.
Doamnele au voie sa manance ciocolata cu conditia sa si-o procure singure. Chiar si cele care tin regim (yours truly).
Domnii … n-au nimic impotriva.
S-a mai destins atmosfera la job, desi tot e mult de munca.
Cum ce zi e maine??? E ziua de dinainte de salariu.
Ce faci intr-o seara de marti, dupa o zi de cacao, cand esti obosita, nervoasa, si iti vine sa injuri rau de tot? Simplu: speli rufe
La 11+ noaptea eu am pus un CD cu Nocturne de Chopin, tare, ca sa-l aud din clabuceala ligheanului plin cu rufe (vecinii sa zica merci ca le furnizez gratis zumzaieli clasice inainte de a adormi). In bucatarie, pe aragaz se fierbe pranzul meu de maine (morcovi si mazare, ca sunt la dieta).
In capul meu e inca haosul de peste zi. Cred ca la noapte o sa visez printscreen-uri si “go to the next tab“, “insert your text here“, “click on the New icon from the toolbar to create a new record“, “select an item and double click to open it“, “edit“, “add“. Don’t forget to save! Bleah …
Am o gramada de idei si nu am cu cine sa le pun in aplicare. Mereu imi propun sa fac ceva grozav in weeekend si sfarsesc prin a nu face nimic. Motivatie fix zero.
Si taman acu’ unii nu mai au internet la birou, asa ca nu mai am cu cine filozofa in miezul zilei. Ti-am mai zis ca seful tau sta in calea fericirii mele? Da, stiu, de fapt ti-am zis ca e un bou.
Auzi, da’ zilele astea nasoale nu au de gand sa treaca??? Sunt suparata.
Bomban si eu, ce naiba sa fac … Ca maine va fi la fel. Brb.
Mai, s-a deschis sezonul de ‘hunting’? In ultima vreme am tot primit telefoane de la agentii de recrutare sau diverse firme care ma chema la interviuri. Problema e ca ma cheama pe un post cu care nu mai am legatura de aproape 3 ani. Si nici nu mai vreau sa am.
Eu am cv-ul actualizat pe site-urile de joburi si acolo scrie clar cu ce ma ocup acum. Adica sunt intr-un cu totul alt domeniu.
Deja devine penibil cand imi suna telefonul si eu spun “nu, nu ma intereseaza”. Lucrez intr-un ‘open space‘ (aka mansarda ), se aude ce vorbesc si colegii au inceput sa faca glume. M-au sunat chiar si de la o firma concurenta celei pentru care am lucrat acum 3 ani.
Azi m-au sunat unii la care am mai fost la interviu in vara lui 2006 si pe care i-am refuzat pentru ca cereau jdemii de chestii si ofereau un salariu din care eu as fi putut sa-mi platesc chiria si … atat. Dupa 10 ani de munca, nu prea am chef sa intru pe un ‘entry level’. Acum ma chemau pentru exact acelasi post Am cochetat un pic cu ideea de a ma duce la interviu (just for fun), dar nu am timp, sunt mult prea aglomerata la birou.
Oricum, incep sa ma gandesc daca nu cumva ar trebui sa iau in considerare o schimbare de job. Am mai primit o propunere de la cineva, dar o tin acolo, de rezerva. Am o perioada mai agitata la locul de munca, dar nu e tot timpul asa. Plus ca in weekend-ul asta o sa ne mutam sediul intr-o vila care este la aproximativ 10 minute de locuinta mea (mers pe jos) Nici macar o statie de autobuz! Niciodata nu am lucrat atat de aproape de casa. Pai cum sa plec taman acu’ din firma??? Poate dupa ce o sa se mai linisteasca lucrurile pe aici, o sa-mi arunc si eu un ochi pe ce se mai cauta pe ‘piata muncii’. Om vedea.
Ca atunci cand voi merge la bulgari, datul din cap stanga-dreapta inseamna “da” si cel inainte-inapoi e de fapt “nu”
Pentru ca daca te intreaba cineva “do you want some coffee?” si tu dai din cap afirmativ (asa cum se face aici), risti sa nu pui gura pe pretioasa licoare 
Cand iti prezinti softul unor bulgari si ei mormaie ceva miscandu-si capul stanga-dreapta e aproximativ de bine
Daca ceri ceva de baut unui chelner si el da din cap a negatie (ma rog, tu stii ca aia inseamna in mod normal negatie), nu e chiar indicat sa te ridici nervos de la masa si sa intrebi “why not?”
Cica in limba bulgara, la morcov se spune morcov. Afli asta dupa 10 minute in care te chinui sa comanzi “a salad with carrots”.
Ciudatenii povestite de o colega ce tocmai s-a intors de acolo. Ne-a zis ea mai multe (si mai savuroase), da’ sunt job related si nu’s de pus aici
M-am uitat pe niste cd-uri cu poze mai vechi. Costinesti, vara ‘96, o Ciupercutza cu 12 ani mai tanara, tunsa baieteste . Aveam 45 de kilograme si purtam tricouri largi pentru ca mi se parea ca sunt grasa (!!!). Da, stiu, stupid. O vacanta superba, impreuna cu cele 2 prietene, de atunci si de acum. Les trois muschetaires, senzatia litoralului! La discoteca purtam un maieu portocaliu cu floricele pe care il am si acum in dulap. Il mai port uneori vara, prin casa. Si V., mai am inca “acei blugi”
Ce mai tin minte din vara aceea e ca iubeam un baiat cu parul lung (pe vremea aia imi placeau baietii cu parul lung … yeap, strange) si ca am facut scoala de soferi. A fost singura vara (din perioada adulta) in care am locuit in aceeasi casa cu fratele meu (el s-a casatorit cand aveam eu 16 ani si locuia in alta parte). Nu mai stiu de ce a stat el la mama in perioada aia, dar stiu ca ieseam cu el la suc aproape in fiecare seara si vorbeam mult. De obicei, dupa ce terminam ora de “sofat”, ma duceam la el la birou si fumam o tigara, “laudandu-ma” cu parcarile mele si cu faptul ca “am reusit sa bag intr-a patra”
Foarte ciudat, din nici o alta vara nu tin minte atatea lucruri. Imi amintesc cum imi cumparasem o cartela si ma duceam la posta sa-mi sun prietenul ramas in Bucuresti, pentru ca nu voiam ca mama sa auda ce vorbim noi. Ne-am despartit la telefon, in posta aia de provincie. Ne-am impacat la inceperea anului 4, cand m-am intors in Bucuresti.
M-a sunat mama ieri si mi-a spus ca nepotica mea a intrebat de mine. Mi s-a facut un pic dor de casa, dar nu cred ca ajung pe acolo mai devreme de Paste.
Am gasit pe net partituri free pentru Moonlight Sonata, Fur Elise si Prelude in E Minor! Sunt in format pdf si abia astept sa le printez. Traiasca guglea. Nu stiu de ce nu am cautat mai demult … O sa i le dau nepotelei mele. Poate peste un an, doi o sa o invat sa le si cante. Deocamdata suntem la ‘Ceata lui Pitigoi’
Am imbatranit, damn it! Nu-mi mai plac baietii cu parul lung si nici Costinestiul … Si nici multe alte lucruri.
