Si striparii e oameni ;)

Azi noapte pe la 12 si ceva m-am bagat si eu in pat cu gandul sa ma uit la teveu (mda … cu ganduri d’astea ma bag eu in pat, na, ce vrei? varsta ….). Am luat telecomanda in mana si m-am apucat de butonat. Nimeresc pe antena 1 la o emisiune ‘pacatoasa’. Hmmm … pe vremea cand Dan Capatos prezenta matinalul, ma uitam in fiecare dimineata la el. Si, sincer, mi-a parut rau ca au scos emisiunea din grila. Astia de sunt acum (Razvan si Dani) nu ma fac sa rid nici daca ma gadila. In fine, sa revenim. Eram curioasa sa vad ce mai produce nea Capatos. Numele emisiunii mi s-a parut inspirat (capatos - pacatos), dar continutul … well … hmmm … ermmm …

Ochelari

Permiteti sa raportez: da, port ochelari. De prin anul 3 de facultate. Adica de prin epoca glaciara Am descoperit ca nu vad in timp ce ma machiam la ochi. La unul dintre ei nu vedeam sa trag linia de contur . Si m-am dus la un control. Doctora mi-a facut un test simplu, pe care poate sa si-l faca oricine. Pur si simplu acoperi pe rand cate un ochi cu palma si incerci sa citesti ceva. Eu nu vedeam aproape deloc cu ochiul drept, in timp ce stangul era (si este) sanatos.

Prima mea reactie in momentul cand m-am vazut cu reteta de ochelari in mana a fost “aoleu, o sa fiu aragaz cu patru ochi” . Nu mi-a placut ideea de a purta ochelari si nu imi place nici acum. Mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc cu purtarea lor. Nu apreciam distantele ca lumea si puneam mana alaturi de clanta, de exemplu. Dadeam cu capu de usa, ma lua ameteala cand mergeam, mi se parea ca nu mai am vedere periferica, ma enervam ca-mi ramaneau urme pe nas (asta pana m-am prins ce fel de rame sa port).

Ar trebui sa port ochelari tot timpul, dar nu ma pot obisnui deloc sa-i am pe strada sau cand mananc, de exemplu. Oricum e naspa sa-i port iarna, cand e frig afara. Mai coboram la tigara cu ei pe nas si cand intram in birou se abureau instant. Ultima data am luat un cuier in brate (sper deliciul colegilor). Am zis “pardon” ca o fata politicoasa ce sunt si mi-am continuat drumul.

De multe ori ma gandesc daca ar trebui ca poza din acte (buletin, permis de conducere) sa fie una cu mine ochelarista . Am foarte putine poze in care apar cu ochelari (mi le-au facut colegii pe la birou). Si cand ma uit la ele parca nu sunt eu. Nu-mi sta rau, dar imi schimba foarte mult aspectul.

Cunosc foarte multe persoane care poarta ochelari si asta e ca un “trade mark” pentru ele. Nu mi le pot imagina decat cu ‘bicicleta’ pe nas Barbatii care poarta ochelari mi se par foarte secsi Ma rog, unii dintre ei.

Eu nu stiu cat de secsi sau nesecsi sunt cu ochelarii pe ochi, da’ unii masculi mi-au zis sa-i port si noaptea. Hmmm …. Nu vreau sa stiu de ce Da, da .. probabil au fantezii si io ma fac ca ploua. Nemernica de mine! Faza e ca nu mi se pare nimic erotic sa adorm cu bicicletele pe nas (mi se mai intampla cand ma uit la cate un film). Eh, da’ ce stiu eu … sunt doar o simpla mujere

Acum stau si ma intreb de ce mi-a venit sa scriu despre ochelari … A da, vreau sa-mi iau lentile de contact, desi am o oarecare retinere in a-mi baga ceva in ochi. Hmm … si sa renunt eu la ochelarii mei de “dna profesoara”? Pai eu ce mai sterg dimineata cand ajung la birou? Ce mai scot din geanta cand sunt in tren si vreau sa citesc? Lentilele au avantajul ca le pot purta si pe ploaie sau ninsoare. Si nici nu-mi lasa urme pe nas. Dar ochelarii parca imi dau un aspect de ‘ntelectuala, asa … sau de geek :p .

Mda, ce probleme am si eu. Ia hai, gata, la munca. Ochelarii pe nas si privirea in monitor. Nu, nu la bloguri femeie, ci la aplicatia de facturare, da? Nu, nici macar un pic! Back to work.

O veste buna

Am primit multe mesaje in urma postului in care solicitam ajutor. Atat de la prieteni, cat si de la cititori pe care nu-i cunosc. Datorita unui astfel de mesaj, am reusit astazi sa fac o programare la Dl Doctor Irinel Popescu de la Institutul Fundeni. Morticia mi-a scris un email si m-a ajutat cu informatiile de care am avut nevoie. I-am multumit si in particular, dar o sa-i multumesc inca o data aici. Nu va lasati pacaliti de nume , e o fata extraordinara, careia i-a stat in puteri sa ma ajute si a facut-o. Si ii multumesc si lui Bogdan pentru informatiile trimise. Imi vor fi de ajutor.

Bun. Deci jumatate de problema este rezolvata, acum sper doar sa mearga bine operatia si sa nu apara complicatii.

Acum imi dau eu seama ca, pana la urma, a avea blog ajuta la ceva. Intri in contact cu oamenii, poti sa-ti faci prieteni, poti sa ceri ajutor si, mai ales, poti sa-l primesti.

Si ma bucur ca si altii au blog si pot sa-i cunosc si eu, pot sa zambesc cand isi descriu pataniile si sa uit pentru 5 minute de problemele mele. Sper ca si eu am facut asta pentru cineva si o sa ma straduiesc sa o fac in continuare.

Cam atat cu posturile naspa. Ca nu vrem sa ne deprimam de tot, nu?

Si ca tot vorbeam de operatii, a trebuit sa operam catelul de hernie. S-a intamplat ieri dupa amiaza, iar azi grasunul s-a jucat de n-a avut aer A trecut cu bine peste asta. Oricum nu a fost ceva complicat. Este jucaus si vesel, toata lumea il rasfata (chiar si eu ).

Mno, asta am avut de spus pe ziua de azi. Te-am pupat. Pa pa!

Oscaruri

Anul asta le-am pierdut. Am uitat pur si simplu de ele.

Si cand ma gandesc ca, acum cativa ani, stateam treaza o noapte intreaga pentru ele. Era noaptea mea alba, o asteptam tot anul cu emotie, stiam nominalizarile pe de rost, ma ofticam daca nu castiga un favorit de-al meu, ma bucuram cand actorii mei preferati luau premii. Tin minte ca intr-un an m-am invoit de la serviciu juma de zi pentru ca trebuia sa vad oscarurile. Si nu ma puteam duce nedormita la birou.

Nu stiu ce s-a intamplat pe parcurs, de ce mi-am pierdut interesul. Poate pentru faptul ca nu mai sunt filmele “cum erau o data”, poate pentru ca nu mai am timp si dispozitie sa fiu la curent cu tot ce se intampla in industria cinematografica. Pe vremuri faceam concurs cu fratele meu despre cine stie cele mai multe detalii despre un film. Am si acum, pe undeva pe acasa, colectia revistei “Cinema” pe care o devoram (era singura sursa de informare inainte de ‘89). Eram innebunita dupa filme, dupa actori, dupa regizori. Puteam sa recomand filme, sa discut despre filme …

Acum nici nu cred ca mai am un actor sau o actrita preferata. Ma uit rar la filme, ma duc si mai rar la cinema. Si mi-e dor sa fac asta, sa vad filmul in sala, pe ecran mare. Mersul la film era, pe vremuri, evenimentul monden al saptamanii

Mi-am adus aminte de oscaruri citind pe alte bloguri despre ele. Alta data eu eram sursa de informatii pentru colegii mei. Le trimiteam email cu nominalizarile si, mai apoi, cu castigatorii (da ma, eram un fel de spam ).  M-am uitat azi dimineata pe site-ul oficial si am constatat cu tristete ca nu stiu nici un film de acolo. Nu stiam nici macar ca George Clooney a fost nominalizat. Shame on me! Ar trebui sa merg mai des la cinema, sa ma pun din nou la curent cu ce se mai intampla. Culmea e ca atunci cand nu aveam acces la informatie, stiam mult mai multe lucruri decat acum cand pot gasi orice pe net. Cand nu aveam calculator si acces la internet, ma duceam saptamanal la film. Si imi placea la nebunie! Ma intreb de ce n-o mai fac … De ce nu imi mai respect micile placeri personale, de ce nu imi mai invit un prieten sau o prietena la film, ca apoi sa mergem la o cafea si sa vorbim despre film, despre viata, despre noi … Damn it, trebuie s-o fac din nou!

Luni

Vreau sa multumesc tuturor celor care mi-au dat mesaje, pe blog, pe email sau pe YM. Au insemnat mult pentru mine.

Poate unii dintre cei care mai citesc ocazional pe aici si s-au obisnuit cu un alt stil, cu intamplari mai mult sau mai putin amuzante despre viata mea, vor considera inutil acest post. Well, acesta este totusi un jurnal al unui om normal, care mai are si probleme. Ce trebuie sa fie mentionate, chiar daca nu sunt atat de placute la citit.

Aseara s-a facut un “consiliu de familie”, la care au participat parintii mei, fratele, unchiul meu si verisorul meu (care este doctor). Spuneam in insemnarea precendenta, ca tata trebuie operat si este nevoie sa vina la Bucuresti pentru asta. Dupa lungi discutii, la care am participat si eu prin telefon, s-a hotarat sa se incerce gasirea unui chirurg bun, in orasul meu natal. Argumentele pro au fost: e mai comod pentru ai mei, avem ceva cunostinte in oras si putem obtine mai usor referinte si recomandari. Ne-am gandit ca in Bucuresti este mai greu de obtinut o programare, e mai mult balamuc, e mai obositor pentru mama, care ar trebui sa stea in garsoniera mea si sa se deplaseze mai mult singura prin Bucuresti. In fine, astazi s-au dus la un alt doctor pentru a repeta ecografia si a hotari ce facem in continuare. Si acest doctor a recomandat tot ca operatia sa se faca la institutul Fundeni. Asa ca, mergem pe varianta asta. In urmatoarele zile o sa incerc sa vorbesc cu cat mai multa lume, in ideea de a obtine recomandari de doctori. Adevarul e ca habar nu am cum sa incep si ce anume trebuie facut.

In alta ordine de idei, ce mai fac? Pai nimic deosebit, incerc sa ma concentrez la serviciu pe ceea ce am de facut si sa nu ma gandesc la ale mele. In ultima vreme a fost un haos in capul meu si in sufletul meu (si nu numai din cauza tatei). Cred ca singura solutie e sa nu mai pun totul la suflet, sa nu ma mai consum, sa fac cumva astfel incat sa nu ma mai atinga nimic. Sa ma concentrez pe ceea ce e cu adevarat important, sa … bla bla .. hai ca o dau in gargara. Eh, o sa treaca toate.

Am nevoie de ajutor

Dragii mei,

Tocmai am aflat ca tatal meu este bolnav si are nevoie de o operatie. Are un chist hidatic localizat in ficat ce trebuie scos de urgenta pentru ca este foarte mare (6 cm). Operatia se face la Institutul Fundeni (pentru care i s-a dat deja trimitere de catre medicul lui).

Bun. Problema mea este ca nu cunosc nici un medic la Fundeni, nu stiu cum sa procedez. Pe site-ul institutului sunt niste numere de telefon si atat. O sa sun acolo luni.

Pana atunci m-ar interesa sa stiu daca voi ati avut pe cineva in familie care s-a operat la Fundeni, daca stiti vreun doctor, daca puteti sa-mi recomandati ceva. Ai mei vor sa vina in Bucuresti zilele astea si mi-ar fi de mare ajutor daca as stii anumite lucruri dinainte.

Puteti sa-mi lasati un comentariu aici sau sa-mi scrieti un email la alabalaportocala1[at]gmail[punct]com. Orice informatie este binevenita.

Va multumesc anticipat.

Sambata dimineata

Stii ce misto se da cu aspiratorul pe melodia asta? Nu? Ma, nici eu nu stiu S-ar putea sa aflu un pic mai incolo. Azi sunt domestica. Sau poate am doar chef de dans. Ma mai gandesc.

Bad day

Naspa. Urata. Cah. Asa a fost ziua de ieri. Neagra. Am avut o stare de cacao. Probleme la job, probleme in afara jobului. Toate s-au adunat ieri.

A fost luna plina. Asta predispune la nervozitate. Tot ce am spus s-a interpretat aiurea, tot ce mi s-a spus am interpretat aiurea.

Mai spre seara au inceput sa se mai linisteasca lucrurile. La miezul noptii mi s-a parut mie ca e o idee buna sa imi pun o masca de purificare pe fata si sa fac o baie cu spuma. Era sa adorm in cada. Am tinut masca aia prea mult si m-am chinuit s-o dau jos. M-am purificat de tot (mai mult decat era necesar). N-am avut rabdare sa-mi usuc parul cu peria la 1 noaptea, asa ca l-am lasat ‘au naturel’. Azi dimineata radeam singura prin casa, parul imi statea intr-un mare fel . Coafura futuristo-rebelo-punk-grunge. M-am descalcit cumva, am trantit niste spuma pe el si arat cat de cat uman. Noroc ca s-au inventat elasticele de par.

La 8 jumate dimineata m-a sunat o colega si m-a rugat sa-i cumpar un cozonacel cu vanilie in drum spre birou. Bad idea! Ca pe langa respectivul cozonacel, s-au mai lipit si niste pateuri cu sunca, plus un strudel cu visine. Heeeeeeei, femeie, opreste-te, esti la regim! Acus vine primavara si o sa vrei sa-ti etalezi formele de amazoana in fuste scurte. Nu ca as avea vreo fusta scurta prin dulap, da’ na, ca idee …

Am ajuns la birou si m-am jucat un pic cu galushca (doamne, are un mers asa de caraghios, da din fund ca gastele alea din Pisicile Aristocrate- dupa min 4 ). Mi-am pus niste muzica pozitiva de pe musicovery (thank you, my friend - imi pare rau pentru ieri) si incerc sa ma apuc de treaba. Dar nu inca … tocmai au venit niste neni sa ne monteze jaluzelele si dau gauri in pereti. Nu e chiar atmosfera potrivita pentru lucru.

In gradina au aparut primii ghiocei. Si e caldut. Am chef sa chiulesc. Have a nice day people! I will.

Surogat

Inlocuim zaharul cu zaharina, coca cola cu cola cola zero, tigarile normale cu cele light, portocalele cu pastila zilnica de vitamina C luata de la farmacie, mancarea gatita in casa cu fast junk food si marile iubiri cu relatii efemere de o neimplicare studiata. Nu mai e la moda sa bei lapte integral si nici sa iubesti. E desuet. Si ma intreb de ce.

Am cautat un raspuns valabil si nu am gasit. Banuiesc ca pur si simplu suntem egoisti, preocupati de partea materiala a vietii, de job, de case, de masini. Confortul propriu devine esential. Nimeni nu mai vrea sa ofere, ci doar sa primeasca. Ne multumim cu starea de “sunt ok” si o consideram fericire personala. E un surogat, evident.

Daca folosesti zaharina fara sa fii diabetic, practic pacalesti organismul inducandu-i artificial gustul ‘de dulce’. Si el incepe sa proceseze ca si cand zaharul ar fi prezent. Numai ca zaharina nu are nici un fel de aport nutritiv, nu produce nici un fel de energie. E doar o substanta incompatibila cu procesele fiziologice normale si care, la un moment dat, actioneaza chiar impotriva corpului uman.

Acelasi lucru se intampla si in cazul fericirii-surogat. ‘Substanta’ care o alimenteaza nu e naturala/reala. E doar o pacaleala. Ne pacalim ca putem trai fara sentimente reale. Si la final, totul se intoarce impotriva noastra.

Avem catel :)

Ta naaaaaaaaaaa! Doamnelor si domnilor, faceti cunostinta cu noul meu coleg. Il cheama Chucky si are 2 luni. Nu a facut pipi in firma decat de 2 ori in dimineata asta. Se baga printre picioarele noastre, drept pentru care trebuie sa fim foarte atenti pe unde calcam. Ii place sa fie tinut in brate, se cam chinuie sa coboare si sa urce scarile (pentru ca are funduletul gras), alearga prin gradina si rontaie tot ce prinde. Nu stim inca daca are cunostinte de sql sau programare, dar incercam sa aflam azi.

Poze mai jos: