Oboseala

Mi-am dat seama cat de obosita sunt in momentul in care azi la birou (pe la 18.30) m-am uitat la monitor vreo 5 minute si nu intelegeam ce trebuie sa fac. Vedeam fisierul, vedeam textul, dar nu pricepeam nimic. Asa ca am inchis frumusel calculatorul, mi-am luat geanta si am plecat acasa. Chiar daca nu terminasem. Oricum eram leguma.

Am ajuns acasa, cu gandul la o baie calda si un pat in care sa zac pana maine dimineata. Dar bineinteles ca nu curge apa. De nici un fel. Mda…

Am intrat in criza de timp, am senzatia ca nu se mai termina toata perioada asta aglomerata. Mai am o zi la dispozitie ca sa termin ce am de facut, dar nu cred ca reusesc. Presimt ca in weekend o sa lucrez. Vestea buna e ca nu mai plec in Bulgaria saptamana viitoare, ci probabil peste 2 saptamani.

N-am reusit sa-mi platesc intretinerea, desi am umblat cu banii dupa mine toata saptamana. Programul e de la 17.00 la 19.00, iar eu am plecat numai dupa ora 20.00 de la birou. Sa-mi notez undeva sa nu uit saptamana viitoare.

Parca nu mai am timp de mine. Nu mai am timp de plimbarile mele, nu mai ajung sa-mi fac manichiura sau un tratament pentru ten. Nu mai am timp sa citesc. Am 2 carti incepute inainte de revelion pe care nu mai ajung sa le termin.

Se pare ca nu sunt singura care are o saptamana de cosmar. Miruna sufera si ea. Lasa doamna ca o sa treaca … Sa nu uiti sa te hranesti ca lumea Daca noi nu avem grija, atunci cine?

Hai ca intre timp a venit si apa. Iupiiiiiiiiiiii! Gata. Baie si soooooooomn. Ca maine e zi grea.

Stres

Zilele astea parca sunt Mesterul Manole. Testez ceva dimineata, seara lucrez la manual. A doua zi dimineata, constat ca aplicatia s-a mai modificat nitel si o iau de la capat. Testez din nou, iar seara modific printscreen-uri, asezare in pagina si explicatii. In seara asta, pe la 8 si ceva, eram singura in firma si lucram cu drag si spor. M-a sunat un coleg: “Auzi, tu lucrezi la manual? Da. Hmmm … vezi ca am aflat in seara asta ca mai avem ceva de lucrat la soft, niste chestii de adaugat. Ai apucat sa faci mult? Da “

Not to mention ca lucrez in paralel la doua aplicatii complet diferite . Azi am facut o comanda intr-una si o cautam de zor in cealalta. Tipam la programatori “baaaai, nu se salveaza, nu vad comanda … buuuuug. fix it”. 5 minute mai tarziu, tot eu, cand mi-am dat seama ce-am facut: “pardon, m-am defectat eu, nu ma reparati si pe mine???? ” Ei (in cor): “Du-te si fumeaza, femeie. Apoi da si tu un restart la cap”.

Am uitat sa precizez ca azi a cazut curentul de 2 ori. In timp ce lucram, of course.

In toata nebunia asta, am reusit sa ma ciondanesc cu un om care mi-e tare drag si pe care chiar n-am vrut sa-l supar. Ne-am impacat mai spre seara, dar vreo juma de ora am crezut ca mor de ciuda. Era ultimu’ om de pe pamant cu care as fi vrut sa ma cert!

Acum vad la cineva din lista de YM un status plin de naduf: “marti, 13 ceasuri rele” La avatar are o poza cu masina lui, cu o roata lipsa. I-a zburat din mers. Naspa.

Acu’ imi explic: a fost marti! Duca-se!

Inventar

Acum 10 minute am varsat niste apa pe tastatura. Nu-i bai, se usuca Problema e ca am observat, cu aceasta fericita ocazie, ca am biroul prea incarcat. Nu stiu cand s-au adunat atatea chestii pe el. Eu sunt o tipa ordonata si, de obicei, nu pot lucra daca nu e biroul suficient de liber si nu sunt toate puse ‘la locul lor’. Biroul meu oricum e mititel (1.20 m), iar acum e plin de tot felul de chestii. Adica:

• monitor + unitatea care zace pe birou - e d’aia pe orizontala
• suport dosare (2 buc) - nu stiu ce e prin ele ca nu m-am mai uitat de vreo 6 luni
• cashti (mari)
• cana cafea (goala, ca am baut deja continutul)
• pahar de apa (gol .. ca tocmai ce l-am varsat)
• telefoane mobile (2 buc)
• medicamente (fier, acid folic, calciu, algocalmin, saridon, aspirina) - farmacie ambulanta
• glasses cleaning wipe - adica o chestie cu care ar trebui sa-mi sterg ochelarii, da’ nu-i sterg
• suport pixuri (plin)
• diverse hartii pe care mi-am notat diverse chestii (si nu mai stiu de ce le-am notat)
• un iaurt Fulga
• post-it-uri colorate
• o lingurita si o furculita
• un pachet de tigari
• tastatura!
• un cleste de rufe (il folosesc ca sa prind hartiute pe suportul de dosare)
• servetele
• calendar de birou (cu poza nepotelei mele)
• o gargarita de ciocolata (nu e pt mancat, e de decor )

Si cam atat. Acum ma intreb ce ar trebui sa fac, ca sa am un pic de spatiu. Aha, stiu! O sa pap iaurtul Sa vezi dupa aia loc … garla …

Replica zilei

Nu va suparati, am senzatia ca mobilul MEU suna in buzunarul dumneavoastra! Ia uite, acum am inchis si nu mai suna … Mi-l dati inapoi?

Context: Pe partie, un amic si-a pierdut telefonul in zapada … Si-a apelat numarul de pe un alt telefon si … surpriza! Soneria se auzea din geaca unuia de pe partie

Looking back …

Pe 26 octombrie 2007 scriam asta. Nu-mi vine sa cred ca au trecut doar 3 luni. Mi se pare o vesnicie. Astazi am vrut sa sterg. TOT. Brusc, nu mi-a mai placut ce am scris aici. Nu reprezinta nici jumatate din ceea ce sunt eu. Si nici nu am talent de scriitoare.

Am recitit posturile. Lucrurile cu adevarat importante ce mi s-au intamplat, starile mele,  dezamagirile mele, bucuriile mele, se regasesc intr-o prea mica masura pe blogul asta. Nu am scris nimic despre ceea ce imi place cu adevarat, nimic despre ce nu-mi place, nimic despre cartile pe care le-am citit sau le voi citi, nimic despre povestile mele. Si nici nu cred ca o sa scriu, pentru ca am senzatia ca nu intereseaza pe nimeni. Le tin pentru mine.

Si atunci la ce-mi foloseste sa mai scriu aici? Asta ma tot intreb de cateva zile. Am scris cateva insemnari, mi s-au parut prea personale si le-am sters. M-am gandit sa revin la starea de dinainte de octombrie 2007, si anume simpla cititoare de bloguri.

Apoi … mi-am zis ca totusi scrierile astea (asa aberationiste si neinsemnate cum sunt ele), fac parte din mine. O sa le recitesc cu nostalgie peste cativa ani.

In plus, blogul asta “despre nimic” m-a ajutat sa-mi fac prieteni noi, sa interactionez cu oameni ce au preocupari similare cu ale mele, sa ies din rutina, sa comunic mai bine sau, dupa caz, sa scap de comunicare (le mai spun apropiatilor ‘citeste si tu pe blog ce mai fac‘).

O sa scriu in continuare. Mai bine, mai putin bine … asa cum o sa pot. The show must go on.

Umor englezesc

Recunosc, sunt fan! Si m-am amuzat teribil la filmuletul de mai jos. Stiu, e vechi, dar mie imi place. Merge perfect intr-o sambata dimineata. SpiderMan, Batman si Robin.

Update

A fost o săptămână destul de aglomerată şi stresanta. Pe lângă faptul că am avut mult de lucru la birou, am mai avut şi destule discuţii consumatoare de energie şi nervi cu câteva persoane. În mare mare parte s-au rezolvat şi sunt un pic mai liniştită. Asta e bine pentru că urmează o săptămâna şi mai grea. Sper să reuşesc să mă mobilizez şi să duc totul la bun sfârşit.

Vestea bună a săptămânii este că analizele mi-au ieşit ok (în sfârşit, după 2 ani!). Am un pic de lipsă de calciu (dar se rezolvă cu ceva suplimente), glicemia cu un punct sub valoarea normală (când i-am spus mamei mi-a sugerat să mănânc urgent o bucată de tort ‘că-i păcat de punctu’ ăla‘ ;) ), dar depozitele de fier sunt ok. O să continui tratamentul încă 3 luni, pentru că, fiind iarnă, nu pot lua tot din alimente. Le-am comunicat şi colegilor că analizele sunt bune şi poate scap de glumele gen ‘nu lăsaţi obiecte metalice în preajmă ei, că le mănâncă‘

Astăzi am activităţi utilitar-gospodaresti în program: spălat, curăţenie, piaţă, gătit. Trebuie să dau o fugă prin oraş ca să cumpăr un cadou, pentru că mâine mă duc la un bairam al unei domnişoare care împlineşte frumoasa vârstă de … 1 an  . Şi cu ocazia asta i se taie motzul. Asta înseamnă, printre altele, că i se vor prezenta mai multe obiecte pe o tavă şi va trebui să aleagă unul. În funcţie de asta, îşi va alege profesia, cică. Mi-a povestit mama că eu am ales un banutz şi fratemiu o carte. S-a dovedit a fi exact pe dos: eu sunt mai înclinată către citit şi scris, el face bani.
   
Am tot ieşit prin crajme cafenele în ultima vreme. Sincer, abia aştept să vină vara ca să putem sta pe terasă, pentru că mă termină fumul din baruri (chiar dacă sunt fumatoare). Probabil din cauza asta am tot fost obosită în ultima vreme. După ce stai 3 ore în fum şi mai fumezi 10-12 ţigări, somnul nu mai e la fel de odihnitor. Vezi, îmi fac autocritica … sper să reuşesc să mă las de fumat în curând. Numai că în momentul în care o să fac asta, va trebui să mă apuc de sport. Altfel mă fac cât china. So, în primăvară îmi fac curaj.

Cam atât pentru moment. Mă duc să bag o tură la maşina de spălat şi apoi plec la cumpărături. Ne mai auzim şi mâine. Brb.

Enciclopedie

La un moment dat, cineva si-a dat cu parerea despre blogul meu. Si mi-a spus ca eu scriu despre … nimic. Cica am blog de nisa. Aberez despre nimicuri. E foarte posibil sa fie asa. Nu mi-am propus sa uimesc mapamondul si nici nu detin adevaruri universale. Na … discutia avea loc la un pahar de bere cico si se emiteau tot felul de pareri la ora aia inaintata  .

Ei, tin sa te contrazic. Incep sa cred ca bloaga mea e un fel de enciclopedie. Se ajunge aici prin niste cautari cat se poate de diferite (si unele chiar ciudate). Sunt convinsa ca fiecare blogger se distreaza urmarind cautarile zilnice prin care s-a ajuns la el/ea.

Eu scriu despre un amalgam de nimicuri. Astfel incat la mine se ajunge cand lumea cauta chestii serioase :

• balauri
• tehnici de f*t*t bine (wtf ???)
• anemii severe
• femei care fac secs (scris exact asa )
• draga jurnalule (?!?)
• plimbare prin kiev
• craciunul meu (cine naiba isi cauta propriul craciun ???)
• pachet de biscuiti
• molodet miruna ( te urmaresc fanii …)

Si evident .. celebra cautare a unuia care vroia sa agate babe (si pentru care nici acum nu l-am iertat pe guglea). Comparativ cu ce am auzit ca se cauta la altii, eu stau chiar bine

PS La tine care a fost cea mai ciudata cautare?

Gesturi marunte

Un telefon primit la prima ora de la o persoana ingrijorata ca nu sunt online, un “zambilici” primit pe email (si inca unul … de rezerva), un mesaj cu un link catre ceva ce ar putea sa ma ajute sa-mi gasesc linistea intr-o zi agitata, un cd cu un film care “s-ar putea sa-ti foloseasca” … sunt gesturi marunte, dar care pentru mine au insemnat foarte mult. Oamenii astia mi-au daruit 5 minute din timpul lor, gandindu-se la mine, fara sa le-o cer, fara sa astepte ceva in schimb …

Tocmai de aceea, “maruntisurile” devin importante. Pentru ca apar exact cand ai nevoie.

Prin Pipera

Am ajuns azi dimineata pe acolo, cautand Medicover. Nu am mai fost de multa vreme in zona aia, care mi se pare la capatul pamantului. Ma asteptam ca metroul sa se goleasca simtitor pana la ultima statie, dar, spre surprinderea mea, era destul de aglomerat. Uitasem ca au aparut jdemii de firme in zona. Am vazut dudui imbracate “office” care se luptau cu noroaiele de pe strada. Am facut slalom printre balti si noroaie, dar cu toate astea tot m-am stropit pe blugi intr-o veselie. Pe podeaua imaculata a clinicii, cizmele mele aratau infiorator.

Tramvaiul 16 parca nu se potrivea printre cladirile de birouri. Se construieste cu avant revolutionar si lumea se duce la serviciu printre santiere. Probabil ca in cativa ani o sa se schimbe peisajul. Si poate se repara si strazile. Si se si spala. Zilnic. (asta e valabil pentru tot Bucurestiul). Desigur …

La intrarea tuturor cladirilor, tineretul adunat la cafeaua si tigara de dimineata. Cafea de la dozator, of course. Acuma na, si eu fumez in afara firmei, dar la mine sediul este intr-o viluta, iar in curte avem masa si scaune (ca la terasa). Plus ca parca e mai intim, nu ma vede tot cartierul.

Ani de-a randul mi-am dorit sa lucrez si eu intr-o “multinationala”, ca vazusem prin filme ca e misto . Acum parca nu ma mai incanta asa de tare. Mai ales ca in curand cam toate o sa aiba sediul pe acolo. Mi se pare mult prea izolata de restul lumii zona aia. Ei, las’ ca la un salariu de 2000+ euro pe luna, mi-oi permite si eu sa-mi iau masina, nu? Cu care sa fac 2 ore pana la birou, impotmolita prin trafic.

M-am chinuit nitel sa gasesc Medicover-ul pentru ca era ascuns intr-un “corp E” pe care nu scria nimic. Noroc ca m-au ajutat niste ‘badigarzi’ care mi-au zis sa ‘intru prin gang’. Si ca bonus mi-au explicat si cum sa chem liftul Probabil ca aveam o figura mai putin inteligenta la 9 dimineata Da’ las’ ca mi-a prins bine. Am intrat in cladire, m-am infipt la lift cu multa siguranta si am apasat tasta 5 (asa mi s-a spus). Dupa care m-am uitat in jur si am observat ca nu scrie pe nicaieri ‘Medicover’. Erau trecute alte firme. Asa ca m-am dus la fata de la receptie si am luat-o la intrebari. Drept rasplata, mi-a cerut buletinul. Figurez in analele cladirii aleia ca vizitator Am fost in vizita de lucru.

Am gasit intr-un final glorios si clinica si pe doctora mea, cu care m-am conversat jovial pe tema ‘mananca si tu mai sanatos, gen carne de vita si peste’ (”preferatele” mele), lasa-te de fumat si apuca-te de sport. Da. O sa.

O asistenta draguta (in sensul de amabila, ca saraca era cam uratica) mi-a luat sange si mi-a pus un plasture care m-a jenat toata ziua. M-a intrebat daca imi vine rau de obicei, i-am spus ca nu, dar sa se grabeasca pentru ca mi-e foame :P (evident m-am dus nemancata). A zambit. Am terminat cu analizele, am iesit din clinica si mi-am scos tacticoasa o banana din poseta. Pe care am mancat-o in timp ce coboram cu liftul, spre uimirea celor din jur. Am o scuza domle, daca mi se facea rau?

Am mai admirat o data privelistea din Pipera si m-am indreptat agale spre marea firma la care prestez cu drag. Unde ma astepta o cafea cu lapte. Si multa munca.