Mai draga jurnalule …

Afla despre mine ca sunt bine, sanatoasa si nu foarte devreme acasa. Mai afla ca azi mi-am inceput ziua cu un mesaj pe messenger care zicea “ce faci mah, te-ai apucat sa pui si tu balarii pe blog?”. Ei bine, da. Te-am intinat cu superficialitati, cand eu trebuia sa generez content, sa storc lacrimi de la fani si rasete de la dusmani. Sau invers … cred . Da, te-am tradat deoarece nu am avut chef de scris. Poti sa ma ierti?

Ei, si iata ca balaria aia de ieri a degenerat intr-o discutie absolut hilara despre exceluri, orez cu bere, portofelul lui Scofield si rachiu de Vorona, care mi-a mancat juma de zi. Ei spune tu, cum as putea eu sa scriu acum despre nelinisti metafizice? S-ar potrivi ca duda in portocal. Asa ca mai bine scriu ceva de tranzitie .. asa .. ca sa te impac. Adica o sa povestesc mult, fara sa spun nimic. De fapt as fi preferat sa nu scriu nimic, ci doar sa pun niste print screen-uri fotosopate. Ca numai asta am avut in fata ochilor azi. Chenare, chenarase, bule de comment, sageti si cerculete, culoarea Dark Teal si grosimea de 2.

Ar trebui sa-ti povestesc ce se mai intampla prin viata mea, sa fac un update pentru V. care chiar a crezut ca pot sa fiu reporter special (draga mea, stiu ca ma iubesti, dar uneori imi acorzi prea multa incredere, zau asa ). Adevarul e ca habar nu am ce se mai intampla in jurul meu. De o saptamana nu am deschis TV-ul si nici macar pe hotzniuz n-am reusit sa intru. Deci sunt total paralela, nu stiu nici macar ce am prin frigider (oi avea ceva?), daramite ce-o fi pe afara. Singura stire notabila care mi-a ajuns pe la ochi/urechi e ca s-a deschis patinoarul din Dr Taberei, pe care sper sa-l inaugurez in weekend.

Aveam in plan sa scriu despre oamenii falsi, despre cum am mai scapat eu saptamana asta de cineva dintre asa zisii prieteni, doar pentru ca am fost sincera (asta apropo de Cameleon). Nu am rabdare sa scriu. Pot doar sa spun ca pentru acea sinceritate am fost taxata urat de tot, de catre o persoana careia i-am dat probabil prea multa atentie la un moment dat. Si care si-a permis sa faca niste afirmatii absolut aiurea despre mine, doar pentru ca nu a suportat sa-i spun ca site-ul pe care l-a facut e urat si nu-mi place (de ce mi-ai mai cerut parerea? vroiai sa te mint?). Asta e, spun ce gandesc si imi triez prietenii cu sita de faina, sa nu ramana nici o murdarie.

Da, mai jurnalule, vreau sa scriu numai despre lucruri frumoase si cu miez, vreau sa public din roman, vreau sa-ti spun povesti cu feti frumosi. Ca pana la urma in jurnal trebuie sa spui “il iubesc pe X”, “il urasc pe Y”. Eu nu urasc pe nimeni (da, ma supar repede, dar imi trece), iar marile mele iubiri le tin pentru mine pentru ca daca le-as face publice si-ar pierde din  farmec (ar deveni banale). Jurnalule, nu o sa te transform in ceva siropos, pentru ca, peste 10 ani cand o sa te citesc, nu o sa mai aiba nici o relevanta dupa cine am suferit sau nu la momentul x. O sa conteze numai lucrurile bune.

Maine trebuie sa livrez manualul la client. Sper sa fie multumit si sa priceapa explicatiile mele. Si mai am un training cu un coleg nou pe care trebuie sa-l fac mai destept cu 5 minute. Azi m-a dezarmat complet cand mi-a zis ca el “nu pricepe la ce foloseste aplicatia asta” in conditiile in care l-am lasat sa se joace la butoane. Era vorba de un CRM. Pe care va trebui sa fac roll-out cu el. Cred ca mai degraba ma apuc eu sa invat despre SQL server.