Nedumerire

Pana acum ceva timp, vorbeam cu orele.

Acum parca nu mai avem ce sa ne spunem. Ce s-a intamplat? Unde a disparut entuziasmul tau? Eterna scuza cu “muncitu pe plantatie”. Nu stiu cand s-a produs ruptura. Eram amandoi incantati, un pic indragostiti, fericiti ca ne-am gasit unul pe celalalt. Si brusc, mesajele tale erau mai reci si mai rare.

Acum nu mai vorbim decat despre filme si eventual programam cate o “vizita” de-a ta. Si asta din ce in ce mai rar … Nu inteleg. Spui tot timpul ca esti ocupat si ca nu exista altcineva. Nu suntem nici impreuna, nici despartiti. E asta sfarsitul?

Nici macar nu stiu daca te mai vreau. Ne complacem intr-o situatie din care asteptam ca celalalt sa iasa primul. Uneori imi spun ca e ultima data cand mai vorbesc cu tine, dar in urmatoarea zi o iau de la capat.

Ma intreb cine e mai vinovat: tu pentru ca nu te implici sau eu pentru ca ma implic prea mult?